Pe la 1700 și 1800, înainte să apară hotelurile „evropenești", călătorii străini veniți "să se alinte cu desfătatele sânuri ale Bucureștiului" trăgeau la hanuri.
Cuvântul "han" vine din persană, a ajuns la noi prin turci și însemna "casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată", adică booking, adică Airbnb.
G. I. Ionnescu-Gion spune că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în București erau vreo 43 de hanuri mari și alte 35 mai mici. Călătorii umblau cu tâlmaciul după ei, că engleză nu bungheau hangiii, iar hanurile aveau formă de patrulater, cu ziduri groase și cu canaturi grele. Semănau cu un complex de chilii mănăstirești și aveau aspect de cetate, cu o singură poartă zăvorâtă, ca să fie apărați "turiștii" de prădăciuni.
Tot turiștii sunt și primii care ne-au lăsat nemuritoare reviewuri despre aceste "hosteluri" cu ziduri și prăvălii.
Citește, pe B365.ro, de ce tain aveau parte la mic dejun "turiștii", neguțătorii și tot omul venit cu treburi în oraș și găzduit de Stavropoleos, hanul de 5 stele al vechiului București.
