Ileana vâslește în Dragon Boat, alături de antrenoarea Cristina, care a ajutat-o să se simtă bine pe apă. FOTO: Kayak Champions Ileana are 41 de ani și are probleme de vedere. Deși se poate orienta în spațiile cunoscute, în cele necunoscute nu poate să meargă decât însoțită. Dincolo de asta, e și un om cu multe angoase. Îi e frică de multe lucruri, printre care apa și mișcarea. Ea, mama și tatăl ei povestesc despre provocările vieții atunci când te confrunți cu o astfel de vulnerabilitate, dar și despre cum a ajuns să se plimbe în Dragon Boat pe Lacul Titan din București.
E sfârșit de anotimp într-una dintre cele mai calde și mai frumoase toamne din ultimii ani. Pe la ora 18.00, în Parcul Titan din București, pe malul lacului, e vânzoleală. E una dintre zilele în care cei de la Kayak Champions, un club sportiv de caiac-canoe pentru copii și adulți, ține activități destinate persoanelor cu diferite tipuri de dizabilități, în cadrul unui proiect de terapie prin sport numit „Și eu pot fi campion?”. Mai multe persoane cu sindrom Down, probleme de vedere, locomotorii sau alt tip de dizabilități urmează să vâslească în ceea ce se cheamă Dragon Boat, o barcă lungă de 12 metri în care vâslesc până la 20 de persoane. Înainte de a urca în bărci, copiii se agită. Deși au vârste de peste 20 de ani, poate chiar peste 30, multora încă li se spune copii. Și, dacă îi vezi cum se bucură că se întâlnesc – mai ales cei cu sindrom Down, care au o inocență anume –, cum se îmbrățișează, ce entuziasmați sunt să probeze costumele impermeabile pe care le primesc, ce curioși sunt să te cunoască și să-ți strângă mâna, nici nu-ți mai vine să te miri că toată lumea le spune așa.
În Dragon Boat pe Lacul Titan
Mă aflu aici ca să o întâlnesc pe Ileana. O femeie de 41 de ani care nu vede bine. De fapt, nu vede decât cu un ochi, iar cu acela vede doar culori. Și mai e ceva, Ileana are tot felul de frici, inclusiv frică de apă. O frică de apă pe care și-a învins-o cu ajutorul celor de la Kayak Champions, în Dragon Boat. După ce fac cunoștință cu Ileana, decidem să stăm de vorbă mai pe îndelete după ce ne dăm cu barca. Oricum o să ne prindă întunericul în bărci, dar măcar la pornire să avem puțină lumină. Stai puțin. Pentru ea nu e mare diferență, doar noi, văzătorii, avem nevoie de lumină. Pentru că suntem mai mulți de 20, antrenorii decid să ne împărțim în două bărci. Întâmplarea face ca eu să fiu repartizată în altă barcă decât Ileana, așa că am alți vecini. Facem încălzirea – iar Eugen, un băiat cu sindrom Down, e mândru să ne coordoneze, apoi copiii își pun costumele impermeabile peste hainele de stradă, după care ne punem cu toții veste de salvare, ne așezăm pe câte două rânduri în fiecare Dragon Boat și, înarmați cu câte o pagaie, adică o vâslă scurtă, pornim pe apele Lacului Titan.
