Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.
Vorbim azi despre cum suntem cu războiul din Ucraina, la borna de doi ani, privind în jur cu disperare după motive de optimism care se găsesc tot mai greu, nu doar pe frontul ucrainean, dar nici în America sau Europa. Apoi, cu toată jena de rigoare, vorbim despre nemernicele noastre războaie de pe Facebook și asaltul pro și contra „tupeistei” Erika Isac, care a împărțit lumea în feministe de ziua a șaptea și „Mirei” toxici.
Doi ani de război în Ucraina și cea mai periculoasă oboseală
În zorii zilei de 24 februarie, acum doi ani, m-am trezit cu vestea că rușii chiar au invadat Ucraina. Spre norocul meu și al multor alte milioane de oameni din Europa, nu am fost treziți de rachetele și tancurile rusești, ci doar de avalanșa de știri și alerte.
A fost probabil cel mai anunțat război din istoria recentă. Cu o săptămână înainte de invazie, scriam despre strategia total neobișnuită a marilor aliați occidentali de a trâmbița agresiv toate noutățile de intelligence culese din Rusia care-și concentra forțe masive la granița cu Ucraina. Se striga „începe războiul” de câteva luni deja. Când chiar a început, tot la fel de incredibil a părut.
Recunosc că m-am numărat printre cei care au crezut inițial că o mișcare agresivă de asemenea amploare nu are sens rațional, militar, și că totul e doar o altă paradă de putere, cu care Putin ne obișnuise deja. Îmi amintesc chiar oameni bine informați și apropiați de cercurile de decizie de la Kiev, care au crezut același lucru.
