Infecția cu oxiuri este frecventă și ușor de tratat, spune conf. dr. Carmen-Michaela Crețu, medic primar parazitologie medicală la Spitalul Clinic Colentina.
Însă, pentru eradicarea ei, tratamentul trebuie făcut corect și început în același timp de pacient și de toate persoanele care au luat contact cu el. Mulți părinți apelează la soluții naturiste, speriați fiind de un eventual efect toxic al tratamentului alopat. Medicul specialist spune, însă, că nu se poate vorbi de toxicitate atâta timp cât medicamentul este administrat pe stomacul gol, iar copilul nu mănâncă timp de câteva ore după ce i se administrează tratamentul. Într-un interviu acordat Totul Despre Mame, dr. Carmen Crețu vorbește despre semnele care sugerează că un copil ar putea avea oxiuri, despre metodele de diagnosticare a infecției și despre tratarea ei în mod corect, punctând câteva aspecte:
Totul Despre Mame: Ce simptome specifice au copiii cu oxiuri? Numiți, vă rog, și simptomele pe care părinții nu le asociază de obicei cu această infecție. Dr. Carmen-Michaela Crețu: Copilul prezintă dureri colicative abdominale (n. red.: ca la colici, cu caracter spasmodic), generalizate; disconfort în zona periombilicală (n. red.: zona buricului) sau în zona colonului ascendent. O senzație de disconfort, tensiune în zona anală. Copilul de grădiniță mai prezintă și prurit perianal intens (după miezul nopții). De foarte multe ori, poate să apară și enurezis nocturn, adică incontinență urinară în timpul nopții, deși până în acel moment copilul nu avea o astfel de problemă și avea control sfincterian pe perioada nopții.
Enurezisul nocturn poate avea drept cauză infecția cu oxiuri?
Dr. Carmen-Michaela Crețu: Adesea, după intrarea în colectivitate copilul începe să se scape pe el, involuntar. Explicația constă în faptul că parazitul, femela, iese în zona perianală noaptea și își depune ouăle în pliurile perianale. Aceste ouă, care sunt conținute într-o substanță gelatinoasă, aderentă, care determina pruritul și senzația de disconfort local, devin rapid infecțioase în contact cu oxigenul. Din ele ies niște mici larve, mobile, care fie se întorc în tubul digestiv (retroinfecție), fie sunt vehiculate de copil în timpul nopții, putând să ajungă la nivelul cavității bucale (autoinfecție).
Senzațiile de prurit, disconfort, tensiune locală din timpul nopții fac ca, în timpul somnului, copilul să nu mai aibă control sfincterian. Uneori, la fetițe, parazitul migrează în zona vulvară, ceea ce produce un disconfort însoțit și de o hipersecreție locală, dezvoltând chiar o vulvo-vaginită trenantă, cu o secreție abundentă. Și, uneori, migrează în zona respectivă, ceea ce produce un disconfort. Uneori, parazitul este identificat în aceasta secreție. Copilul are un somn agitat, colaborează din ce în ce mai greu. Mai mult, atunci când infecția este mai severă, pot chiar să scadă performanțele intelectuale.
