Într-un fel, Bucureștiul este dintotdeauna un oraș al contrastelor, o veritabilă capitală a mahalalelor. În centru aveai strălucirea supremă, cu luminile cinematografelor de pe Bulevardul Elisabeta, cu Calea Victoriei, cu marile edificii publice, cu Palatul Telefoanelor. Dar, dacă te duceai pe Moșilor, în Bazarul de pe Griviței, dacă intrai în Hanul "Gura Lupului", descopereai un complet alt București.
Lumea aceasta, periferia nefardată e surprinsă în instantaneele lui Nicolae Ionescu vezi lumea bucureșteană așa cum era ea, periferia nefardată, fără luminițe de Crăciun. N-a fotografiat regi, moșieri, generali cu mustața ferchezuită, ci mai mult oameni de rând, analfabeți, cei mai mulți dintre ei, și mult timp, nici măcar cu drept de vot. Îi vezi și azi cum erau atunci. Cum erau îmbrăcați, ce griji purtau pe chip, ce necazuri și ce bucurii. Afli cum arătau străzile, clădirile, cum se desfășura viața. O poză chiar face cât o mie de vorbe și rămâne ca o dovadă peste timp care contrazice mitul și mirajul Micului Paris.
Cunoaște-i, pe B365.ro, pe mușteriul, pe jupânul de la han, descoperă muscalii, neguțătorii evrei, armeni, germani, chivuțele, circarii, servitoarele, vânzătorii de limonadă, florăresele, birjarii, țăranii cu căciuli de miel și opinci, veniți în marele oraș să câștige o pâine. Ei sunt eroii fotografului Nicolae Ionescu (1903-1974), primul fotojurnalist din Micul Paris.
