Rusia a invadat Ucraina în urmă cu 10 luni, cu gândul lui Vladimir Putin de a nimici conducerea de la Kiev, neprietenoasă cu el și prea prietenoasă cu Occidentul și cu NATO, de a desființa Ucraina ca stat și de a-l lipi la „mama Rusie”, așa cum procedase și cu alte teritorii mai mici. Tot în mintea lui Putin, acest război, pornit sub numele propagandistic de „operațiune specială”, avea să dureze câteva zile, iar ucrainenii aveau să-i primească pe militarii ruși cu flori și cu brațele deschise.
S-a înșelat mai rău ca niciodată în istoria sa de la Kremlin. Zece luni mai târziu, cu zeci de mii de pierderi omenești și de armamente care i-au decimat armata, Rusia se află acum într-un război de uzură în Ucraina, pe un front unde inițiativa o are Kievul, nu Moscova. Asta în ciuda atacurilor pe tipar terorist, prin care armata rusă bombardează regulat infrastructura critică civilă a orașelor ucrainene, lăsându-i pe oameni fără apă, gaze sau curent, în bezna și frigul iernii.
Ce a reușit până acum, concret? Să scoată din amorțire militară NATO, care și-a mobilizat forțele în Est și care se va extinde până la granița rusă, cu Finlanda și Suedia. Să scoată Germania din neutralitatea militară de după 1945, să provoace Europa să-și rupă dependența toxică de gazele și petrolul rusești, dar și să-și facă din China un prieten suspect de tăcut și rece. De asemenea, a reușit să se izoleze economic aproape complet de restul lumii occidentale. Marile economii democratice au rupt legături financiare și au aplicat sancțiuni și embargouri cu care Rusia nu s-a mai confruntat vreodată.
0
3
