Cu totii, fara exceptie, suntem anxiosi intr-o oarecare masura atunci cand suntem supusi scrutinului unui public in carne si oase. Anxietatea sociala, in evolutie, a avut probabil un rol de adaptare, in vremurile si la speciile la care relatiile sociale sunt marcate de dominanta-supunere. Cand suntem expusi in public, pe de o parte devenim anxiosi, adica organismul ia masurile de pregatire impotriva pericolelor, de lupta sau fuga, pe de alta prezentam, inconstient, manifestari non-verbale care semnalizeaza grupului ca nu suntem agresivi si nu dorim decat afilierea sociala (inrosirea fetei ar putea, de exemplu, sa fie un astfel de semnal), scrie Vlad Stroescu, medic specialist psihiatru.
Aceste mecanisme presemantice sunt mai vechi decat constiinta si civilizatia, asadar apar automat, si sunt declansate de prezenta reala, fizica, a grupului cu care interactionam.
O prezenta simbolica (de ex, socializarea online) nu este suficienta, probabil tocmai pentru ca ea nu poate sunta limbajul simbolic.
