Să fii părinte nu e deloc ușor. De la a fi prea critic, prea exigent, până la a nu-și arăta emoțiile, orice părinte poate greși. Important este ca greșelile să fie conștientizate și corectate, așa încât să devii cea mai bună versiune a ta ca părinte. Asta înseamnă să renunți la unele dintre convingerile pe care poate le aveai de dinainte de venirea pe lume a copilului și să te autoeduci pentru noul rol pe care l-ai asumat. Există o întreagă serie de mici schimbări pe care dacă le vei face va fi bine pentru toată lumea: pentru copil, pentru tine, pentru familie în ansamblul ei. Le detaliem pe cele mai importante:
1. Ține-te de cuvânt
Părinții fac cu mare ușurință promisiuni sau amenință cu pedepse pentru comportamente inadecvate. Problema este că nu întotdeauna le și respectă. Este un lucru profund greșit. O dată pentru că tu, părinte, ești modelul copilului tău, iar mesajul pe care i-l transmiți este că poate arunca „vorbe în vânt”, că poate folosi aceste metode pentru a obține ceva, dar că nu este nevoie să și facă neapărat ce a spus, ce a promis. Pe de altă parte, îți vei pierde credibilitatea în fața copilului. Și nu e tocmai ușor de recâștigat.
2. Renunță la reproșuri și ton ridicat
Este enervant să îi fi repetat de zeci de ori să nu-și mai arunce încălțămintea în toate direcțiile când vine de afară – de exemplu - sau să-l prinzi că mănâncă ciocolată chiar înainte de masă. Este normal să-ți pierzi cumpătul și să ai o reacție emoțională, că doar ești om. Dar înainte să începi să țipi, trage aer în piept și evaluează situația. Nu mai face caz din lucrurile mărunte, care nu contează chiar atât de mult. Dacă ridici vocea la el în mod constant și exagerezi folosind expresii precum „Tu mereu”, „Tu niciodată” sau „Uite, iar ai...”, copilul nu va mai ști cum să reacționeze într-o situație în care este îndreptățită o astfel de atitudine din partea părintelui, când este vorba despre lucruri cu adevărat grave. În sensul că nu va realiza că a făcut ceva foarte greșit, de vreme ce aude țipete și reproșuri în fiecare zi, pentru tot felul de fleacuri. Și s-ar putea ca atunci când ai nevoie cu adevărat să asculte ce ai de spus, el de fapt doar să te... audă. Că este o mare diferență între cei doi termeni.
3. Învață să asculți
Nu întotdeauna ne oprim din treabă, din ceea ce facem (nici măcar când stăm cu ochii în telefon, fiind activi pe rețelele de socializare sau vizionând ceva pe Youtube...) pentru a asculta cu adevărat ce ne spune copilul. Dăm eventual din cap, aprobând sau nu, ori oferim un răspuns evaziv. Potrivit dr. Rebecca Jackson, specialist cognitiv certificat și director de programe la Brain Balance Centers, contactul vizual și fizic al părintelui cu copilul îi oferă acestuia beneficii din punct de vedere neurologic și îl învață să fie, la rândul lui, ascultător activ și implicat.
4. Arată-ți emoțiile
Nu toți părinții își expun la vedere emoțiile. Unii preferă să și le țină ascunse și să mintă că totul este în regulă, deși nu este deloc așa. A zâmbi fals și a spune că „nu-i nimic” când copilul a făcut o boacănă mare, când pe interior de fapt clocotești de nervi, a-ți ascunde sentimentele reale, nu este un lucru tocmai bun. Când ești sincer cu privire la emoțiile tale, îți este și ție de ajutor, și copilului. Ție îți ameliorează stresul și atenuează problemele induse de acesta, cum sunt hipertensiunea și insomnia, iar pe copil îl învață că este în regulă să fie trist, supărat sau frustrat. În schimb, dacă nu îți arăți emoțiile, îl vei învăța că trebuie să mintă cu privire la sentimentele lui. Când ești vizibil trist(ă) sau preocupat(ă) din cauza problemelor tale de adult, oferă-i detalii copilului, dacă este mai mărișor (7-8 ani), pentru că înțelege și poate face distincția între problemele lui și ale altora.
Lasă-l să pună întrebări și răspunde la ele ca să poată afla adevărul, altfel își va imagina lucruri mai grave decât sunt de fapt. Potrivit totuldespremame.ro, copiii au nevoie de părinți autentici, de la care să învețe că viața înseamnă și bune, și rele, și care să le arate cum să depășească obstacole și să-și accepte și gestioneze toată gama de emoții.
5. Alege un limbaj pozitiv
Când copilul aleargă și te temi că o să cadă, ești tentat(ă) să-i spui ”Nu!” sau „Oprește-te!”, dar asta poate înrăutăți de fapt lucrurile și efectul să fie invers. Însă dacă vei da o întorsătură pozitivă frazelor care încep cu aceste cuvinte, va fi benefic pentru comportamentul lui general. Alege să-i spui „Mergi, te rog!”. Este o schimbare mică, dar de mare efect.
6. Răspunde la întrebările repetitive
La un moment dat, copilul va trece prin perioada lui „De ce?” Poate fi enervant să-ți fie adresată de 5 ori, de 10 ori la rând, ajungând să semene cu un interogatoriu. Adună toată rezerva de răbdare din tine și răspunde-i de câte ori este nevoie. Copilul nu o face cu intenția de a te enerva, el este doar curios și își manifestă în acest fel interesul pentru învățare. Și nu vrei să i-l înăbuși, nu-i așa?!
Specialiștii în parenting de la parentcircle.com susțin că un copil nu trebuie niciodată mustrat sau pedepsit pentru că pune întrebări, deoarece este o parte importantă a dezvoltării sale cognitive. Când un copil simte că există o lacună în cunoștințele sale, el pune întrebări. În plus, un copil își hrănește curiozitatea punând întrebări, își dezvoltă abilitățile lingvistice și își îmbunătățește vocabularul.
7: . Ai grijă și de tine!
Ai nevoie de o pauză. Ai dreptul la ea. O oră, două ore, o zi întreagă. Ieși la o cafea cu o prieten/ă. Mergi la un film, la o piesă de teatru sau la un concert. Un părinte relaxat este un părinte mai răbdător. Nu îți face griji că o ora sau o zi fără tine e sfârșitul lumii, că nu e!
Pentru copil e chiar valoros să petrecă timp și cu alți adulți, să fie expus și la alte tipuri de persoane (responabile!) cum ar fi un bunic, o mătușă.., pentru îi oferă posibilitatea de a experimenta lumea și noi moduri de a gândi. Este important să te îngrijești și de tine. Chiar și lucrurile de bază, cum ar fi să mănânci corect, să bei apă, să faci mișcare și să te odihnești, pot face diferența. Vei fi mai calm(ă) și mai stăpân(ă) pe tine și pe emoțiile tale. Ai observat că, de multe ori, ești prea strict(ă) în ceea ce privește disciplina sau îți lipsește răbdarea pentru că ți-e foame sau ești obosit(ă)? Copiii învață observând, iar dacă văd că ai grijă de tine, îți vor urma exemplul.
Sursa foto: Dreamstime.com
0
0
