Când copilul tău este lovit de un alt copil, ți se activează instinctele primare, mai ales dacă părintele celuilalt copil nu intervine. Să țipi la celălalt copil ori să-l lovești, pe principiul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” este o greșeală. Modul în care răspundem la astfel de situații îi învață pe copii cum să rezolve o problemă. Căci atât copilul care lovește, cât și cel care încasează lovitura au ceva din învățat din comportamentul conștient al unui adult.
A pune copilul la „colțul rușinii” este o greșeală
Pedepsele, ca și recompensele, de altfel, pornesc de la premisa că ei nu sunt motivați să se comporte mai bine și pot să își schimbe comportamentul. De aceea time-out-ul este atât de popular. E ușor de aplicat. Este clar. Această metodă presupune ca atunci când copilul lovește un alt copil să îi spui cu o voce severă că nu este în regulă, apoi îl soți din ring sau îl pui pe „scaunul rușinii”, un număr de minute echivalent cu vârsta lui în ani sau până cere scuze, îl faci să ceară scuze, îl îmbrățișezi și îi dai voie să părăsească „locul rușinii”. Dacă nu vrea să stea, îl pui până acceptă. Pe scurt, îți manifești puterea. Și, totuși, aceasta este o abordare greșită...
Uită de puterea pe care o ai ca adult
A fi un părinte conștient, însă, este altceva. Este o muncă grea, dar și rezultatele sunt mai bune. Căci primul lucru pe care trebuie să-l înveți ca părinte este să lași deoparte dorința de a-ți manifesta puterea. Cum faci asta? Înțelegând și, apoi, exersând noul comportament. Trebuie să înțelegi (din nou, și din nou, de fiecare dată, pentru că vei uita) că toate comportamentele exprimă sau comunică o nevoie sau o problemă pe care copiii o au.
Însă acesta este un proces de învățare; nu reprezintă felul în care majoritatea dintre noi am fost crescuți, iar schimbarea comportamentului nu vine peste noapte. Parentingul conștient e greu, dar este încă posibil. Începe prin a opune rezistență la ceea ce ai învățat și să fii conștient că a-ți exercița puterea asupra copiilor nu este o opțiune.
15 pași care te ajută cum să reacționezi când copiii se lovesc
Așadar, ce faci când copilul tău este lovit de un alt copil? Sau când copilul tău lovește un alt copil? Sfaturile de mai jos sunt pentru părinții aflați în ambele situații.
1. Amintește-ți mereu că aceste comportamente sunt normale
Când copiii mici lovesc, ei nu sunt „răi”, nu „o fac pentru a atrage atenția”, nu sunt „răsfățați”, nu sunt agresori/victime, nu dovedesc că trebuie să fie pedepsiți mai mult ori că tu ai eșuat ca părinte. Când un copil lovește un alt copil este vorba despre frustrare. Nimic mai mult. Copiii care se comportă urât sunt adesea văzuți ca fiind în mod intenționat răi sau șmecheri.
Realitatea este alta: ei nu sunt capabili, din punct de vedere cognitiv, să se comporte mai bine de atât. Creierul nostru are nevoie de 25 de ani pentru a ajunge la maturitate, perioadă în care se dezvoltă constant diverse abilități.
2. Reține care este rolul tău
Treaba ta nu este să-i pedepsești sau să-i faci să se simtă rău sau chiar să-i înveți să „deosebească binele de rău”. Treaba ta este să modelezi reglarea emoțională. Copilul care lovește a fost frustrat și a luat decizii neînțelepte sau a acționat din impuls. Este un copil. Acum tu te simți frustrat de ceva ce a făcut altcineva. Dar tu ești un adult. Arată-i cum să-și regleze emoțiile puternice și cum să-și controleze impulsurile.
3. Decide DACĂ trebuie să intervii
Copilul care l-a lovit pe al tău e mult mai mare, adică e un dezechilibru enorm de putere? Copilul tău lovit este supărat? Este rănit grav? Îți cere ajutorul? Se întâmplă frecvent să fie lovit? De cele mai multe ori, copiii sunt capabili să-și rezolve singuri conflictele.
4. Verifică ce îți provoacă acea reacție instinctivă de a interveni
Ți se frânge inima când copilul tău este trist sau rănit? Ești jenat că unii vor crede că copilul tău nu se comportă bine când lovește alți copii? Crezi că ești un părinte rău dacă copiii tăi se lovesc unul pe celălalt? Simți că ai o obligație de a construi „familia perfectă”? Toate acestea pot fi atât corecte, cât și greșite. Pe măsură ce înveți cum să fii un părinte conștient, vei învăța să-ți reduci stresul inutil.
5. Asigură-te că nevoia de a interveni are legătură cu copilul tău, nu cu tine
Ca părinți, când ne vedem copiii triști, suntem teleportați în copilăria noastră și în suferința pe care am simțit-o când am fost loviți de un frate ori când am fost abandonați de un părinte. Aceasta poate să nu fie experiența copilului tău. Asigură-te că este vorba despre copilul tău. Despre experiența lui. Nu a ta. Respiră și liniștește copilul care a fost lovit. Ia-l în brațe, spune-i că îl înțelegi și că îl iubești. Acesta este momentul în care amândoi vă liniștiți.
6. Amintește-ți de vârsta copiilor: câți ani au copiii implicați?
Ce știi despre dezvoltarea copilului la aceste vârste, inclusiv despre dezvoltarea creierului și despre controlul impulsurilor și capacitatea de a-și regla emoțiile? Așteptările tale cu privire la comportamentul lor sunt în concordanță cu vârsta și stadiul lor de dezvoltare?
7. Întreabă-te: Ce s-a întâmplat?
Ai fost acolo? Ai văzut? Ce s-a întâmplat, de fapt? Spunem mereu că un copil „pur și simplu l-a tras și l-a lovit pe celălalt fără niciun motiv”. Acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată. Copiii nu lovesc „fără motiv”. Ei au întotdeauna un motiv. Când vei înțelege aceste motive, ești mai bine echipat pentru a preveni comportamentul.
8. Amintește-ți: orice comportament se referă la satisfacerea unei nevoi
Orice comportament este comunicare. Care este nevoia copilului? Ce încearcă să spună? Și nu doar în acest moment și în acest incident, ci în sensul larg al comportamentului lui. Comportamentul este metaforă – ce vrea să îți transmită?
9. Ia în considerare toți factorii
Copilul este obosit? Flămând? În ce moment al zilei este? Stresat? Au loc schimbări majore în viața lor sau a ta? Ești însărcinată? Există un frățior nou-născut? A renunțat de curând la o repriză de somn? Ați avut oaspeți recenți? A fost o săptămână foarte aglomerată? S-ar putea să se fi întâmplat ceva la grădiniță despre care nu ști și despre care s-ar putea să nu afli niciodată?
10. Observă, descoperă, cunoaște
Cât timp petreci în fiecare zi sau săptămână pur și simplu observându-ți copiii în joacă? În viața ta de zi cu zi, te joci cu ei, îi distrezi sau faci ceva pe cont propriu? Cât timp petreceți, fie aproape, fie la distanță, doar uitându-vă cum se joacă împreună? Numai prin observație ne înțelegem mai bine copiii și înțelegem de unde provin aceste comportamente. Urmăriți-i, fără a vă implica. S-ar putea să fii uimit de ceea ce înveți.
11. Așteaptă. Abține-te
Chiar dacă situația impune să te implici, respiră și fă un pas înapoi înainte de a face acest lucru. În acest timp, s-ar putea să se rezolve. Totodată, reușești să înțelegi ce te-a făcut să te simți atât de provocat și poți lua o decizie conștientă cu privire la modul în care vrei să răspunzi. Mult mai bine decât să reacționezi din emoție și sub imperiul impulsului. Nu este o idee bună doar pentru tine, ci și un model excelent de reglare emoțională pentru copiii tăi. Pentru că, nu uita, copiii învață într-un singur mod: prin exemplu. Dacă un copil de trei ani care tocmai a lovit un alt copil vede un adult care își pierde cumpătul și reacționează violent, nu învață ce trebuie să facă în astfel de situații.
12. Alege cum transmiți ceea ce vrei să înțeleagă
Când îi spui: „noi nu facem asta” sau „noi nu lovim în familia noastră” e greșit. Copilul face parte din „noi”, este un membru al familiei și lovește. Spunând asta, impui, îți arăți autoritatea. De asemenea, e greșit să vorbești în numelui lui: „Nu vrei să-ți rănești sora”, când el chiar asta face și vrea să o rănească. Când vrei să-i transmiți copilului că acel comportament nepotrivit nu este dorit, trebuie să-i spui clar, fără a-ți îndulci glasul: „Nu te voi lăsa să-l lovești. Asta doare!”. NU: „Nu lovi copiii, dragule, bine?” Ei nu percept această formulare ca fiind efectul a ceva grav, nepotrivit.
13. Dacă te simți prea supărat, ia o pauză
Tu, nu copilul tău. Nu poți avea un răspuns potrivit, dacă emoțiile tale preiau controlul. Spune cu un ton calm: „Este supărător pentru mine când vă răniți unul pe celălalt. Voi merge în cealaltă cameră să mă calmez câteva minute și apoi vom vorbi despre asta.”
14. Recunoaște și empatizează
Cu ambii copii. Lasă-i pe fiecare să spună ce s-a întâmplat. Recunoaște, reflectează, validează. Nimeni nu are dreptate. Nimeni nu greșește.
15. Ajută-i să rezolve problemele
Întreabă-l: „Cum crezi că ai putea rezolva această problemă?” sau „Ce altceva ai putea face când ești frustrat? Să ne gândim la trei lucruri.” Lasă copilul să propună soluții. Ajută-l. Acest lucru îi învață să rezolve probleme și le crește motivația intrinsecă, mai degrabă decât să se bazeze pe adulți pentru a-și rezolva toate problemele. (Sursa foto: Dreamstime.com)
3
10
