Pandemia de COVID-19 a dus la o încetinire a depistării tulburărilor de spectru autist la copiii de vârstă mică, atrag atenția specialiștii. Aceasta în condițiile în care se înregistrase deja o creștere a prevalenței autismului înainte de 2020, mai ales la băieți. Explicăm semnele pe care părinții trebuie să le urmărească, astfel încât dignosticarea să fie cât mai rapidă, pentru a crește șansele de recuperare.
Dacă în 2018 estimările arătau că un copil în vârstă de 8 ani din 44 are o tulburare de spectru autist în SUA, în 2020, cifra a urcat la un copil din 36, potrivit New York Times, care citează datele unui studiu publicat de Centers for Disease Control and Prevention, instituția din SUA responsabilă de controlul bolilor.
Trendul continuă să fie ascendent, potrivit aceleiași surse. Prevalența a crescut cu 4 procente în rândul băieților și cu 1 procent în rândul fetelor. Această creștere nu înseamnă neapărat că autismul a devenit mai răspândit, ci că avem de-a face cu o diagnosticare mai precoce.
„Am sentimentul că doar este descoperit mai des”, a declarat medicul psihiatru Catherine Lord, profesoară la Universitatea de Medicină din California, Los Angeles, care nu a participat la studiul mai sus citat. Întrebarea este, a continuat specialista, ce se întâmplă mai departe cu acești copii, dacă ei primesc serviciile de care au nevoie.
Un alt studiu sugerează că pandemia produsă de noul coronavirus a întrerupt sau măcar a încetinit depistarea autismului la copiii mici sub nivelurile prepandemice. Părinții nu au mai avut cum să-și aducă copiii pentru a li se face o evaluare, iar închiderea școlilor și trecerea la învățământul la distanță a îngreunat, de asemenea, activitatea educatorilor în depistarea copiilor care ar fi putut beneficia de evaluări sau servicii.
Aceste perturbări ar putea avea efecte de lungă durată, a apreciat dr. Karen Remley, director al C.D.C. National Center on Birth Defects and Developmental Disabilities, SUA. Ambele studii au la bază date provenite de la Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network.
Ce este autismul
Absența limbajului, a contactului vizual, sensibilitatea excesivă la sunete, atenția obsesivă pentru anumite lucruri și atașamentul față de unele obiecte, predilecția pentru gesturi repetitive, joaca bizară cu obiecte, dificultățile de socializare, întârzierile în dezvoltare, în general, în raport cu vârsta, pot fi tot atâtea semne ale prezenței tulburărilor de spectru autist.
La nivel mondial, 1% dintre copii erau diagnosticat cu autism, în 2020, conform Organizației Mondiale a Sănătații. În România, prevalența tulburărilor din spectul autist în rândul copiilor de școală primară ajunge la 14,3%, potrivit datelor publicate în 2023 de către Institutul Național de Sănătate Publică. Cu toate acestea, România nu are o statistică oficială a persoanelor cu autism, iar tulburările din spectrul autist continuă să fie subdiagnosticate.
TSA – tulburările de spectru autist – sunt tulburări în dezvoltare care, în general, sunt diagnosticate în primii doi ani de viață. În funcție de severitatea simptomelor, diagnosticul poate întârzia până la vârsta școlară.
Autismul este o afecțiune neurologică legată de dezvoltarea creierului ale cărei cauze sunt necunoscute. Printre primele semne ale autismului care pot fi observate de părinți se numără absența limbajului, dificultățile de socializare, de a menține contactul vizual cu ceilalți, precum și a stărilor emoționale precum tristețea, surprinderea. Este foarte posibil ca un copil cu autism să nu răspundă atunci când este strigat pe nume până la vârsta de 9 luni și să nu fie interesat de jocurile interactive până la vârsta de 1 an. Preferința pentru izolare și gesturile repetitive sunt alte semne că copilul are TSA.
Alte semnale de alarmă sunt lipsa expresiei faciale, absența râsului, a țipetelor, indiferența față de explorarea mediilor noi, incapacitatea de a sta în șezut, lipsa gesturilor sau utilizarea lor limitată.
Semne de autism la copilul mai mare de 1 an
Un studiu al semnelor timpurii de autism (cunoscut drept studiul Avon), arată că, printre copiii diagnosticați mai târziu cu TSA, diferențele în dezvoltarea socială, comunicare și abilitățile motorii fine au fost evidente încă de la vârsta de 6 luni.
Semnele includ:
- Lipsa expresiei faciale sau a zâmbetului
- Lipsa de atenție la fețele noi
- Nu-și recunosc numele, când sunt strigați
-Absența râsului, a țipetelor sau manifestări de afecțiune
-Lipsa intenției sau a capacității de a atrage atenția
-Lipsa de interes pentru jocurile tipice pentru copii, precum „cucu-bau”
-Lipsa gesturilor sau utilizarea limitată a gesturilor, precum fluturarea mâinii, încuviințarea din cap sau arătarea cu degetul
-Indiferență față de medii noi sau explorarea minimă cu privirea
-Lipsa de interes sau de explorare cu jucării sau obiecte
-Întârziere în capacitatea de a sta în șezut, de a sta în picioare sau de a merge de-a bușilea
-Lipsa de interes pentru copiii mici, alții decât proprii frați
-Lipsa de interes pentru activitățile altora
-Reacții neobișnuite la felul în care lucrurile sună, miros, gustă, arată sau se simt.
Specialiștii îi îndeamnă pe părinți să consulte un medic psihiatru pentru copii dacă la vârsta de peste 1 an micuțul are următoarele manifestări:
-Nu zâmbeşte, nu se bucură până la vârsta de șase luni sau după;
-Nu gângureşte, nu zâmbeşte până la nouă luni;
-Nu face gesturi active şi reactive ca arătatul/ indicatul cu degetul, nu face „pa” până la 12-14 luni;
-Nu răspunde (nu se întoarce) când este strigat, pare surd;
-Nu lalalizează (nu pronunţă silabe ma-ma-ma, ta-ta-ta, la-la-la etc) până la 12 luni;
-Nu spune nici un cuvânt până la 16-18 luni;
-Nu construieşte propoziţii/expresii din două cuvinte până la 24 de luni;
-Nu imită nici prin gesturi şi nici verbal;
-Nu se joacă adecvat cu jucăriile, le foloseşte exclusiv pentru a le înşira sau se joacă cu părţi din ele;
-Pierde achiziţii (cuvinte, deprinderi sociale deja învăţate) la orice vârstă.
Diagnosticul și inițierea timpurie a terapiei sunt importante pentru ameliorarea simptomelor și o calitate a vieții mai bună.
2
4
