Teama părinților de a-și vedea copiii supărați sau frustrați când au de realizat sarcini normale a dus la apariția a ceea ce specialiștii au denumit „părinții elicopter” - sunt acei părinți care și-au crescut copiii sub un control complet, sunt superprotectivi, înlăturând, ca un plug de zăpadă, toate obstacolele din viața copiilor lor.
De ce au nevoie copiii de încredere în forțele lor
Toți părinții vor să-și crească copiii pentru a fi adulți încrezători și de succes, care să facă față provocărilor cu o atitudine pozitivă și să nu renunțe chiar și atunci când se confruntă cu obstacole.
Încrederea este abilitatea de a face față unei provocări, acel sentiment care îți spune că „pot face asta”. Psihologii numesc această abilitate ca „autoeficiență”. Autoeficiența unei persoane constă în credința în capacitatea proprie de a face față anumitor tipuri de activități. Această credință în capacitățile sale, acest „eu pot”, se cultivă încă din copilărie. Și vine la pachet cu frustrare, cu furie, cu muncă multă, cu eșecuri și, în cele din urmă, cu izbândă. Așa se naște încrederea.
Ca părinți, noi suntem cei care ar trebui să-i ajutăm să-și cultive această încredere. Nu rezolvând sarcinile în locul lor. Jean Piaget, renumit psiholog de copii, rezumă implicarea bine intenționată a părinților în viața unui copil: „Ori de câte ori învățăm un copil câte ceva, îl împiedicăm să inventeze ceva el însuși”. Pentru a construi încrederea copilului tău, trebuie să încerci să nu-i limitezi ideile. Încearcă să te concentrezi asupra procesului descoperirilor lui, mai degrabă decât să îi oferi rezolvarea. Oferă-i sprijin emoțional, dar nu rezolvarea problemelor.
Iată câteva idei ce pot fi aplicate în viața de zi cu zi de către părinți, care vă pot fi de folos pentru a avea copii încrezători:
1.Validează frustrarea copilului
Frustrarea pe care o manifestă copiii atunci când nu reușesc să facă ceva singuri le poate fi de ajutor mai târziu în viață. Oferindu-le imediat ajutor, nu vei face decât să le limitezi ideile, creativitatea și potențialul. Vor învăța să ceară ajutor când nu reușesc și nu vor ști niciodată să lupte pentru ceea ce își doresc. Este necesar să le validezi frustrarea, adică să le oferi încurajări pentru a le crește dezvoltarea emoțională. Pe măsură ce se maturizează, vor învăța să își identifice și să-și gestioneze mai bine emoțiile.
Când sunt încurajați, vor fi motivați să încerce din nou. Spune-i că frustrarea pe care o simte este în regulă și că face parte din procesul de creație sau că frustrarea pe care o simte când nu reușește ceva este absolut normală, că ești lângă el și că îi apreciezi încercările.
2. Învață-l să creeze din nimic
Păstrează cutiile goale care rămân când comanzi sau cumperi ceva, sulurile de la hârtia igienică, hârtia de împachetat de la cadouri. Folosește-le împreună cu copilul când creați ceva, cum ar fi jucării sau suporturi de creioane. În felul acesta, copilul va învăța să dea viață de la zero unor obiecte folositoare, va descoperi ce înseamnă să fie creativ și cum să folosească lucrurile vechi pentru a le recicla, transformându-le în alte lucruri utile.
Imaginația și creativitatea se dezvoltă prin joacă. Dezvoltarea creativității unui copil este un șir nesfârșit de lucruri mărunte. Creativitatea se dezvoltă prin efectuarea unor acțiuni aparent nesemnificative.
3. Învață-l etapele rezolvării unei probleme
Un studiu din 2010 a constatat că acei copii cu abilități slabe de rezolvare a problemelor au riscuri mai mari de a ajunge la depresie și suicid. În schimb, dezvoltarea acestor abilități poate ajuta la o mai bună sănătate mintală. Este bine să-l înveți pe copilul tău încă de mic că există mai multe modalități de a rezolva o problemă.
Să-i spui, în primul rând, că evitarea problemei nu o va face să dispară. În al doilea rând, lasă-l să aleagă rezolvarea unei probleme, dar îndrumă-i pașii ori de câte ori se află în situația de a lua o decizie:
- ajută-l să identifice problema punând întrebări și ascultând ceea ce spune – ce te-a întristat azi la școală? de ce te-ai simțit trist? – până la a-l ajuta să spună problema cu voce tare: Copiii nu se joacă cu mine în pauză!
- continuă să-l întrebi pe el cum vede rezolvarea acestei situații; nu critica ideile greșite, dar încurajează-l să gândească și să găsească soluții la problema lui.
- enumerați împreună avantajele și dezavantajele fiecărei soluții găsite de copil – care dintre ele este mai bună?
- alegeți o soluție și îndeamnă-l să o pună în practică. Nu funcționează? Ajută-l să aleagă altă soluție din cele găsite de el mai sus.
Un pas esențial în acest proces este să nu te grăbești mereu să sari în ajutorul copilului tău sau să îi înmânezi câteva soluții pe tavă. Trebuie să-l lași să-și exercite capacitatea mentală de a rezolva probleme. Acest lucru îl va încuraja să gândească creativ. Dacă nu poate veni cu soluția, atunci poți interveni. Dar înainte de asta, lasă-l să-și folosească mintea.
4. Permite-i să greșească. Cei care evită eșecul, evită și succesul
Copiii, ca și adulții, nu sunt perfecți. Dacă nu le dai voie să greșească, arătându-le mereu cum să facă pentru a evita eșecul, se vor simți limitați și cenzurați. Și nici nu vor învăța nimic, pentru că eșecul, oricât de crunt ar fi, este parte a procesului de învățare. Și parte importantă a succesului. Cei care evită eșecul, evită și succesul.
Copiii nu au nevoie de atâta dădăceală și ajutor din partea noastră, a părinților. Au nevoie să-și încerce puterile, să descopere lucrurile așa cum își doresc ei, să găsească soluții singuri la problemele lor. Când vom înțelege că singura noastră treabă este să fim lângă ei și să le oferim sprijin emoțional, pentru toată lumea va fi mai bine.
