Unii copii spun când sunt agresați, însă foarte mulți nu o fac. Dacă nu spun, există semne clare și mai puțin clare că sunt victime ale bullying-ului și este bine să le știi și să le recunoști ca să poți să-l ajuți. Copiii nu ar trebui lăsați să rezolve singuri aceste cazuri de agresiune!
Ce înseamnă bullying?
Fenomenul de bullying se referă la comportamente agresive, fizice sau verbale, prin care o persoană (copil, adolescent sau adult) îi intimidează pe ceilalți: fie își folosește puterea pentru a ridiculiza și abuza, fie îi agresează în general pe cei văzuți ca fiind diferiți sau mai slabi. Bullyingul se poate manifesta prin tachinare (spunând lucruri răutăcioase despre cineva, amenințând); prin ignorarea deliberată a cuiva și neincluderea acelei persoane în jocuri, activități, dar și prin încurajarea altora să facă acest lucru față de o persoană; prin răspândirea de zvonuri sau povești urâte despre o persoană ori prin ridiculizare; prin agresiune fizică – lovire, îmbrâncire etc.
Ce îi determină pe unii să devină agresori și pe alții victime?
Copiii care îi hărțuiesc pe ceilalți o fac, de cele mai multe ori, pentru a câștiga statut și putere în grup, pentru a se face remarcați sau pentru că, pur și simplu, emoțiile și disconfortul celorlalți nu contează. Au respect numai pentru cei „puternici”, adică agresivi, abuzatori.
„Studiile arată că acei copii care îi tratează cu cruzime pe ceilalți au toleranță scăzută la disconfort, au un nivel scăzut de empatie, consideră că nevoile celorlalți nu sunt importante, nu au abilități dobândite de gestionare sănătoasă a emoțiilor negative – cum sunt furia, frica sau tristețea”, spune Corina Dobre, psiholog.
Cercetările spun că agresivitatea este și o trăsătură moștenită genetic, iar aceasta ar putea influența comportamentul tiranic, de bullying. Pe de altă parte, copiii care îi agresează pe ceilalți pot avea în familie modele de comportament abuziv, de tipare rigide, în care sunt criticați, judecați sau etichetați, în care ei înșiși sunt abuzați sau neglijați. Studiile spun că aceleași influențele genetice sau de mediu pot determina un copil să ajungă agresor sau victimă.
Copii și adolescenți: semne de bullying
Unii copii spun că sunt agresați. Că sunt tachinați, luați în derâdere, loviți sau îmbrânciți, amenințați ori ignorați. Dacă însă nu povestește nimic acasă, iată semnele pe care trebuie să le cauți:
Semne fizice:
- vânătăi, urme de tăieturi ori zgârieturi;
- haine rupte;
- lipsa unor lucruri personale;
- lipsa poftei de mâncare ori a somnului;
- enurezis nocturn;
- dureri frecvente de cap sau de burtă.
Schimbări în comportament acasă:
- este speriat sau nervos majoritatea timpului;
- este supărat, nefericit, deprimat sau, din contră, furios;
- este retras, refuză să mai meargă la școală sau în locurile unde ar putea întâlni agresorul.
Aceste semne ar putea fi mai evidente la sfârșitul weekend-urilor sau după vacanțe, când copilul trebuie să se întoarcă la școală.
Schimbări în comportament la școală:
- este retras, nu participă la jocurile libere dintre copii în recreații;
- refuză să meargă la școală, găsind scuze, sau chiulește fără să-ți spună;
- l-ai putea auzind spunând că urăște școala sau că îi e frică de ea. Ori poate spune că nu e bun de nimic, ceea ce este un semn de stimă scăzută;
- îi scad performanțele.
Semne de bullying la adolescenți:
- au schimbări notabile de comportament: devin anxioși, stimă scăzută de sine, dezvoltă probleme cu somnul, cu alimentația, pot începe să consume alcool ori alte droguri;
- își șterg conturile de social media.
- copilul pierde brusc interesul pentru școală
- se izolează și nu mai are prieteni
- are comportamente auto-distructive, se rănește, vorbește despre sinucidere.
Principalele motive pentru care copiii sunt hărțuiți, conform unui studiu realizat de Asociația Telefonul Copilului sunt: aspectul fizic, statutul social, interesele și pasiunile, situația scolară foarte bună, situația scolară mediocră, nevoile speciale sau dizabilitățile, etnia, religia și orientarea sexuală.
Psihologul Meri Pițigoi face următarea clasificare a tipurilor de bullying:
- Verbal – șicanare, injurii, sarcasm, critica, limbaj neadecvat
- Cel fizic – simulare violente, aruncare sau ascundere de obiecte personale
- Social – regăsit mai ales la adolescenti
- Cyberbullying
Cum vorbești cu copilul tău dacă observi aceste semne
„Este important ca părinții să discute cu copiii despre abuz, să îl definească, să explice care sunt consecințele comportamentelor agresive sau de intimidare, de impunere cu forța, si foarte important să sublinieze că abuzul nu este tolerabil. Dacă cineva te obligă să faci ceva ce nu vrei sau dacă te agresează, fizic sau verbal, este inacceptabil. Este bine să pleci și să cauți ajutor. Copiii pot să ia atitudine și să ceară ajutorul adultului, atunci când știu că adultul (părinte sau profesor) intervine și îi înțelege”, mai spune psihologul.
Poate fi greu să știi sigur dacă copilul tău este agresat. Dar a vorbi despre agresiune este una dintre cele mai bune modalități de a afla mai multe și de a-ți ajuta copilul. Iată câteva exemple, adaptate vârstei copiilor, pentru a te ajuta cum să pui problema pentru a-l putea ajuta:
Modele de întrebări pentru copii mici:
- Ce ai făcut astăzi la grădiniță?
- Cu cine te-ai jucat astăzi? Există vreun copil cu care nu-ți place să te joci? De ce?
- Ce fel de jocuri te-ai jucat? Ți-au plăcut?
- Aștepți cu nerăbdare să mergi mâine la grădiniță?
- Dacă ai putea schimba un lucru la colegii tăi, care ar fi acela?
Modele de întrebări pentru copiii mai mari:
- Ce ai făcut astăzi în pauzele de la școală?
- Există cineva din clasă/școală de care nu-ți place? De ce?
- Aștepți cu nerăbdare să mergi la școală mâine?
- Vrei să ne întâlnim cu colegii tăi în parc la joacă?
Modele de întrebări pentru adolescenți:
- Cu cine ți se pare ușor să petreci timpul dintre colegii tăi?
- Există cineva pe care îl eviți la școală? De ce?
- Ai văzut ce glumă urâtă a postat X? Ce crezi despre asta? Te face cineva, vreodată, să te simți inconfortabil cu ceea ce postează?
Nici copiii, nici adolescenții nu ar trebui lăsați să rezolve singuri problemele de bullying. Cel mai important lucru când vorbești cu copilul tău despre actele de agresiune asupra lui este să menții conversația relaxată și prietenoasă. Să întrebi cu măsură și să asculți mult. Să-i acorzi copilului toată atenția ta. Pune întrebări simple – și, ce s-a întâmplat în continuare? ce ai făcut apoi? Această abordare îl ajută pe copil să se deschidă.
Ce să faci dacă copilul tău e victima bullyingului la școală
Este necesar să asculți și să nu minimizezi problemele copilului. Dacă bullyingul se petrece la școală, poți cere ajutorul învățătoarei sau profesorilor pentru a rezolva contextul. „Dacă este el însuși martor, este un moment bun pentru el și pentru copil să îl învețe cum să pună limită, să exprime ceea ce simte. Dar în niciun caz nu este o soluție ca părintele, la rândul lui, să agreseze copilul, pentru că așa îl învață să se descurce: «Ce să îți fac dacă ești mototol, ți-am spus să nu te mai joci cu el»”, atrage atenția psihologul.
Aplicația #educatiefarabullying
În 2020 au fost publicate în Monitorul Oficial normele metodologice de aplicare a legii împotriva bullyingului. Anul trecut, s-a lansat și aplicația „Educație fără bullying“, instrumentul de care victimele, elevi și profesori, dar și martorii la aceste acțiuni aveau nevoie pentru a face un pas înainte în stoparea șicanărilor.
Conform normelor legii, în fiecare școală există deja un grup antibullying în a cărui componență intră directorul unității de învățământ, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice formate în problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor, un reprezentant al părinților, reprezentanți ai autorităților locale.
Sursa foto:
4
6
