Ți-e teamă să-i spui „nu” copilului fiindcă generezi crize de nervi? Sau creză că te va iubi mai puțin dacă nu-i permiți să facă tot ce îi trece prin cap? Regulile și iubirea nu sunt ca uleiul și apa. Merg foarte bine împreună. Explicăm de ce trebui să îi spui „nu” copilului fără nicio temă și situații concrete în care un „nu” face foarte bine dezvoltării pe termen lung.
Stabilirea limitelor în creșterea copiilor poate fi o adevărată provocare. Copiii sunt excelenți negociatori, veritabili acuzatori și cer necontenit în atâtea moduri încât pot fi foarte obositori. Unii părinți cedează doar pentru că nu mai pot duce lupte. Alții se simt vinovați că și-ar dezamăgi copiii. Și mai e o categorie, cei care spun „nu” indiferent de ceea ce cer copiii, și fără nicio explicație – „Pentru că așa spun eu!”
„Trauma începe când părintele pierde puterea de lider”
Vrem să fim părinți buni, să ne iubească ai noștri copii și să construim o relație frumoasă cu ei. Acestea sunt lucruri bune, nu, atunci unde greșim? „Părinții buni pun limite! Trauma începe când părintele pierde puterea de lider”, scrie Oana Moraru, expert în educație, într-un articol apărut în Totul despre Mame. Privirea fermă, vocea calmă, optimismul și încrederea, hotărârea, puterea de a-l fascina, acceptarea necondiționată și fermitatea sunt active numai după ce îți conștientizezi nevoile personale, după ce te împaci cu tine și devii atent și lucid la toate derapajele inconștientului în preajma propriului copil, scrie Oana Moraru. Altfel, toate umbrele de care fugi se vor activa în copilul tău și îți vor apăsa toate butoanele de panică posibile.
Parentingul necondiționat nu înseamnă lipsa limitelor
Parentingul necondiționatnu trebuie confundat cu parentingul permisiv. Nu este vorba despre a nu avea „limite” sau de a lăsa copiii să facă ce vor. „Părinții care au o reacție caldă și care tratează cu atenție și respect nevoile unice ale copilului ca persoană, care impun limite cu înțelegere și îndrumă în mod constructiv emoțiile copilului, cresc oameni extraordinari. Este rezonabil, dar dificil. După cum orice părinte știe, partea dificilă ține de gestionarea propriilor emoții”, spune dr. Laura Markham în cartea „Părinți liniștiți, copii fericiți”.
Este timpul să pui limite. Cu iubire!
Să pui capăt comportamentului tău de a mulțumi pe toată lumea, inclusiv pe copii, poate fi o provocare, dar este un prim pas necesar. Este în regulă să-i spui copilului că a venit vremea de culcare, că nu poate scrie pe pereți ori că azi, la magazin, nu vom cumpăra nicio jucărie, doar mâncare. Și este la fel de în regulă dacă copilul se supără când aude aceste reguli.
Limitele spun, de fapt, „te iubesc, de asta nu te pot lăsa”. Și te protejează și pe tine, și pe cealaltă persoană. Indiferent că e vorba de copii sau de partenerul/partenera de viață. A spune nu este o responsabilitate importantă pentru părinți. „Nu”-ul nostru îi învață pe copii lecții importante despre viață și despre înțelegere.
7 situații în care „nu” îi învață pe cei mici lecții importante în viață
1. Spune „nu” când acțiunile lor ar putea răni pe cineva sau distruge ceva
Motivul nr. 1 de a spune „nu” unui copil este să previi să se întâmple ceva rău. Copiii nu pot anticipa mereu rezultatele acțiunilor lor, așa că au nevoie de îndrumarea adulților pentru a-i ajuta să facă alegeri raționale. Acest tip de „nu” îi ajută să învețe să gândească în perspectivă. De asemenea, îi redirecționează către activități mai sigure. Exemplu: „Nu, nu poți sări pe canapea. Ai putea să cazi și să te lovești de muchia mesei de cafea sau canapeaua s-ar putea rupe. Dacă vrei să sari, ieștim în curte/afară”.
2. Spune „nu” când vor ceva ce pot face și singuri
Uneori, copiii cer părinților să facă lucruri pe care ei știu deja să le facă. Deși nu este nimic în neregulă din când în când să-i ajuți, nu uita faptul că au nevoie de practică pentru a deveni pricepuți. Acest tip de „nu” îi ajută să învețe să devină capabili. Oferă-le instruire sau sprijin, dacă este necesar, dar încurajează-i să-și asume responsabilitatea. Exemplu: „Nu, este rândul tău să aranjezi masa. Îți amintești cum se face? Uite, îți arăt eu aici, apoi tu poți face cum am făcut eu”.
3. Poți spune „nu” când este vorba despre o dorință, nu o nevoie
Un răsfăț ocazional poate fi distractiv, dar achiziționarea a tot ceea ce vedem este dăunătoare atât sănătății minții noastre, cât și bugetului oricărei case. Astfel, poți spune „nu” unui copil care vrea de fiecare dată când mergeți la cumpărături o jucărie nouă. Acest tip de „nu” îi ajută pe copii să învețe să tolereze dezamăgirea și să recunoască faptul că le poate plăcea ceva fără să dețină acel lucru. Poți arăta înțelege copilului spunând, în timp ce renunțați la cumpărarea unui articol inutil. Exemplu: „Nu, nu o vom cumpăra, dar înțeleg de ce îți place! Este foarte strălucitoare”.
4. Spune „nu” când, deși ai promis, planurile se schimbă
Organizarea este foarte importantă oriunde, cu atât mai mult când există și copii. Rutina echilibrează starea emoțională a copiilor și le conferă liniștite. Dar se poate întâmpla ca un program să fie dat peste cap de un alt eveniment și, deși ați promis copilului, să nu mai puteți să-i oferiți ceea ce ați promis. Acest tip de „nu” îi ajută pe copii să învețe răbdarea și flexibilitatea. Faceți împreună un plan nou, pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă. Exemplu: „Nu, nu putem să mai citim în seara asta. Știu că facem asta în fiecare seară, dar astăzi a venit mătușa în vizită, iar acum este prea târziu să mai citim. Putem citi mâine seară. Sau putem citi și mâine dimineață, cum dorești?”
5. Spune „nu” când nevoile altcuiva sunt mai importante
Copiii sunt egocentrici, dar acest tip de „nu” îi ajută să învețe generozitatea. Vorbește-i despre sentimentele celeilalte persoane ca să-l ajuți să facă alegeri bune. Exemplu: „Nu, nu putem merge să te întâlnești sâmbătă cu prietenii tăi. Sună distractiv, dar avem petrecerea de ziua bunicii. O iubim pe bunica, așa că vrem să ne asigurăm că se simte bine de ziua ei. Știu că așteaptă cu nerăbdare să petreacă timp cu tine. S-ar simți rănită dacă nu ai veni”.
6. Spune „nu” dacă îți displace ție ideea
Resentimentele sunt otravă în orice relație. De regulă, este mai bine să nu faci ceva decât să o faci cu amărăciune și furie. Acest tip de „nu” îi ajută pe copii să învețe despre limite sănătoase sau compromisuri. Exemplu: „Nu, nu te poți înscrie la fotbal de performanță pentru că nu vreau să petrec toată zilele de sâmbătă la meciuri ce vor avea loc în deplasare. Sâmbăta este timpul nostru în familie. Poți, însă, să te înscriu în echipa locală, ceea ce ne va permite să ne bucurăm de ieșiri și de timp petrecut împreună cu familia”.
7. Spune „nu” atunci când nu crezi că ceea ce vrea el se potrivește cu ceea ce vrei tu
Îi învățăm pe copiii despre valori prin alegerile pe care le facem. Uneori s-ar putea să simți – și copilul poate protesta vehement – că ești singurul părinte care ia astfel de decizii, dar trebuie să rămâi fidel valorilor tale. Acest tip de „nu” îi învață pe copii despre priorități și integritate. Tu ești, la urma urmei, părintele, nu? Exemplu: „Nu, nu vei primi un telefon mobil. Nu cred că este potrivit pentru copiii de vârsta ta și nu vreau să ajungi să pierzi vremea pe telefon, în loc să-ți vezi de activitățile pentru școală sau să petreci timp cu familia.”
Cum să te împaci cu faptul că cel mic spune că te urâște? Reține că, uneori, un „nu” este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tău. Poți să-l asculți, să-l înțelegi, să-l sprijini, dar să nu-ți fie frică să spui „nu” atunci când este necesar.
Sursa foto: Dreamstime.com
3
2
