28 octombrie 2004. Dupa "mineriada" din redactie, nu ne asteptam sa mai vina una. La tipografie. Tensiune si spaima printre angajatii cotidianului "Romania libera". Lacrimi si tremur in machetarea ziarului de a doua zi. Angajati disparuti ca prin farmec in numai cateva minute. Aroganta si sfidare din partea reprezentantului unui trust german autoproclamat "superior".
Pana la urma, ratiunea si sufletul au invins. Ziarul "Romania libera", etalon al libertatii presei alaturi de Petre Mihai Bacanu, a aparut pentru ca in '89 am platit cu sange libertatea de a scrie ce gandim. "Romania libera", indiferent de momentele grele prin care trece, va ramane aceiasi chiar si dupa 15 ani de la inlaturarea cenzurii.
Avertismentul
Dupa o zi de confruntari inutile intre un autoales presedinte al Consiliului de Administratie si o redactie care dorea sa ramana in continuare aceeasi, am crezut ca seara va aduce, alaturi de tiparirea ziarului de a doua zi, si linistea dorita de oamenii care realizasera publicatia. Nu a fost asa. Nici nu stim de la cine a venit "avertismentul".
Pur si simplu, la un moment dat, cand ne pregateam sa plecam acasa, am auzit ca la tipografie se intampla ceva. Nu se stia ce. Ceva. Ne-am gandit imediat la atitudinea anterioara a lui Klaus Overbeck si am purces la drum catre tipografie. Nu e un drum scurt, dar parca l-am parcurs intr-o fractiune de secunda. Nu era nici ora 20 cand am ajuns intr-un loc, aparent, fara nici o problema.
O redactie anonima
Problemele aveau sa apara atunci cand am intrat in interiorul tipografiei si cand, pe cateva colturi de masa, am descoperit... noua redactie. O redactie anonima, ale carei tupeu si aroganta la inceput ne-au speriat.
Noii angajati vroiau pur si simplu sa blocheze ziarul nostru, ziarul la care redactia adevarata a "Romaniei libere" muncise o zi intreaga, ziarul pe care dumneavoastra il asteptati in fiecare dimineata. Nu vroiau sa schimbe, deocamdata, multe. Pe ei ii interesa doar sa blocheze paginile 1 si 3, cele in care se relata adevarul despre tot ce se intamplase in ziua de joi.
Aici am descoperit-o pe "colega" noastra Mihaela Pantea pe care o stiam in concediu. Se spunea ca, dupa ce avusese anumite probleme la locul de munca, si-a rupt mana si de aceea era intr-un concediu medical prelungit.
Curios, in improvizatul ei birou de la tipografie, mainile, fara gips, ii functionau foarte bine pe tastele calculatorului, unde incerca sa blocheze "Romania libera" si sa editeze un hibrid de ziar care nu se stie pe cine reprezenta. Alaturi de ea, cateva persoane care, cu numai cateva ore in urma, ne spusesera ca vor prelua conducerea ziarului.
Printre ei, si "ghidul de scriitura", "Petit Sapin" - Alexandru Ulmanu, cel care de luni de zile facea "angajari" paralele, spionaj si presa pe care el o intelege. Efortul lui este platit cu peste 2.000 de euro pe luna.
Ciudat, insa, desi se agita de ceva vreme, micutul asa-zis ziarist nu avea alaturi decat o angajata a "Romaniei libere", care din cauza unor dovedite jonglerii financiare in folos personal fusese sanctionata, plus trei trepadusi care pana acum luasera la rand usile mai multor redactii in cautare de bani.
"Ne ameninta ca ne arunca in strada!"
Directorul executiv al ziarului, Petre Mihai Bacanu, le-a cerut tipografilor sa editeze ziarul de a doua zi. Replica lor ne-a socat. Aveau ordin sa nu editeze paginile care relatau realitatea. Au urmat cateva ore de cosmar. La un moment dat, una dintre angajate ne-a spus, pe furis, speriata, ca se intampla ceva.
"Astia au ordin sa nu ne dea la tipar primele pagini! Ne ameninta ca ne arunca in strada!" Am reactionat imediat. Un telefon in redactie si in mai putin de doua minute, copiate pe un CD, paginile veneau spre noi. Am crezut ca totul se va termina. Filmele erau gata, dar...
cine sa le tipareasca? Aceleasi amenintari fusesera lansate si catre tipografi, aceleasi hartii fara acoperire ii facusera pe oameni sa ezite, sa dea inapoi. "Ne pierdem painea! Nu stim ce sa facem, suntem ingroziti!" Pana la urma, cineva a pus punctul pe "i".
"Suntem cu domnul Bacanu pana la capat sau nu? Toata lumea, toata redactia, e aici, e alaturi de noi, e in situatia noastra! Ce facem?" Ratiunea a invins. "Pana nu ni se arata o decizie oficiala din care sa reiasa legalitatea hotararilor luate, domnul Bacanu este directorul ziarului! Bagati la tipar "Romania libera!""
Tiparirea ziarului
Rotativa a inceput sa mearga. Era aproape ora 12 noaptea, din cauza intarzierii unele trenuri de provincie fusesera ratate - de aceea, poate, unii dintre dumneavoastra nu au putut vedea editia de vineri decat la revista presei sau in reportajele colegilor nostri de la unele televiuziuni - dar ziarul nostru mergea inainte.
Intr-o Romanie din ce in ce mai "libera", ziarul nostru inca mai poate respira. Daca va fi sau nu sufocat, asta o sa o vedem cu totii in zilele care urmeaza. Noi vom ramane, in continuare, adeptii unui singur crez: o presa libera intr-o societate pe masura.
