PROGRAMUL IN VIATA 2002-2003

"Aici ora 9 nu e niciodata la timp."

Puscaria, dupa Hrib

Au construit puscarii moderne. Sunt conditii, sunt mai putini in camera, detinutii au mult mai multe drepturi – au televizoare, radiouri. Asta e puscaria lui "Nes, cafea si Coca-Cola". Asa-i spunem noi. La Ceausescu erau arpacasul, cu Snagovul. Cam atat.

Inainte vreme, cand lucram la "Flacara Rosie", cum se spunea punctelor de lucru, mai aveai cate un civil din asta si te mai ajuta. Contra cost. Ii faceai o pereche de pantofi, el iti aducea o cutie de nes, un pachet de tigari bune… Cine avea asa ceva candva, era smecher.

Acuma, stai si te uiti: toti sunt smecheri! Si daca te uiti, asa, la ei mai bine asa, nu leaga doua la gard - daca-l intrebi ce-a facut la viata lui, din punct de vedere al infractiunilor. Asta-i cartea de vizita aici. Afara-i afara."

Oamenii, dupa Bazan

Nu prea ai cu cine vorbi din mesevisti. Eu stiu cum sint oamenii, cu Rahova asta au avut noroc. Eu le stiu statutul lor pe Craiova, pe alea. N-ai cum sa-ti ridici tu statutul daca statutul tau e pina aici. Pe Jilava, pe miriiala, la inceput, dupa aia pe craiova zicea majurul sub pat, sub pat se baga.

Cum sa discut eu cu din astia care stiu cum erau pe la Craiova, pe la Jilava, oameni care s-au saltat pe Rahova, iar la Jilava le era frica sa stea pe camera cu altii. Pe ce se bizuie astia aici? Dau sifon, imbirliga. Pe o tigara doua e-n stare de orice. Ca ei tot vor sa te prosteasca.

Pai, uite, se duce unul ii cere unuia o tigara si ala zice ca l-a prostit. Cum l-a prostit? Merita? Nu merita. Nu-mi place sa fac pe plac la dusmani.

Cumintenia, dupa Callo

Ce sa zic asa din gura ca m-am cumintit. Cu ce va ajuta dumneavoastra ca eu pe puscarie m-am cumintit. Toti hotii zic la fel. Aici numai eu simt ce e in mine. Ma intelegeti, eu simt. E trist aici, m-am taiat de multe ori, dar tristetea asta nu m-a dus sa-mi iau viata.

Rutina 1, dupa Dobrovolski:

Ma trezesc la cinci, ca e reflex, e usa care se deschide si ne-a intrat in reflex, ca vine sa scoata gunoiul afara. Pina te intinzi, vine si masa. Dormi, ce sa mai dormi? e apelul la sapte jumatate, bine, m-a prins si apelul in pat. Imi pun ceasul cu alarma sa ma trezeasca, oricum.

Intre orele astea stau si ma gindesc, e mintea mai limpede, ce-as face eu, tot felul de timpenii, sa fac si eu ceva. E greu cind stai. Stai pe camera in fiecare zi. E rau de tot, nu ne scoate si pe noi la ceva. Faci sport, dar nu e cum ai da cu o matura, cu ceva, pe libertate. M-am lasat si de sport in camera.

Nu mai mergea, m-am saturat, atita amar de pedeapsa am, ce sa mai fac sport? La cinci, pina la opt e aerisire. Bag batu la gratie si trag de geam. Aer. Nu stam sa ne mirosim. Inchid geamul cu bat, printre doua rinduri de gratii, n-ai cum sa ajungi acolo.

Merg la alfabetizare, vreau o limba straina, dracu stie, o folosi la ceva, ca vedem atitea filme, atitea plecari la munca.

Spal singur hainele, cui sa le dau, lu Mantiliza? Sa vina sa mi le ia? La spalatorie, doar cearceafuri, paturi, lucru mare, dau la saptamina, dar mai bine tot eu le spal, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauza la altele, nu ca vrea hotu, ci ca se intimpla. Am trei schimburi, spal cu ceva.

Am si dero si sapun. Dar altii au de toate si tot jegosi si imputiti stau, ce sa le faci? Nevoia m-a invatat, nu le las naclaite...e apa rece, le trag in mai multe ape. Prima apa, dai cu sapun, limpezesti, iti ingheata inima, te ia si un naduf la inima de rece ce e apa, n-ai ce face.

Eu mi le spal cind cred eu ca se aduna. Conteaza sa fii curat, conteaza pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai stiu eu...am avut pe Jilava paduchi, de la nouazeci de insi, toti jegosi. Cum am scapat? Le-am luat toate, le-am fiert intr-o oala la resou.

Unii stau cu paduchii, ii suporta, sta cu ei, pe ei, exact ca aristocratii aia prin Anglia, frumosi sic, de n-aveai treaba si in peruci se scarpinau cu ace din alea, dar nu paduchi de cap, aici e de corp, de te sperii. Gindaci nu avem ca vine cu desinsectia, dar, depinde, fiecare cum gospodareste casa.

Dau o matura dupa masa si spalat pe jos. Traiesc acolo, cine sa vina sa-mi faca curat? Fac curat, tata, desi e frig, rece de la betoane, trage a rece. Stau la papuci, bine si eu sint terminat cu reumatismurile, de la betoane. Dimineata deschidem pe Prima televizorul, muzica, n-ai la ce sa te uiti...

Ascult stiri, cine a mai mierlit-o, pe la sapte, umpli timpul. Plimbarea e la noua pina la unspe. Plimbarea ce-o fac... E pusa dimineata, e mica curtea, nu mai e ca acum doi ani de zile, te plictiseai sa mergi atunci. Ai mersul mai repede sa ajungi mai repede, ai zidurile astea de te timpeste.

Mergi repede, fara sa te intreci. Discuti si de la discutie te iei si mergi mai repede. Aia care merg mai incet se ia dupa ala mai tare...bine, avem plimbaretii nostri care se trezesc in camera la cinci si se plimba ca leii, n-am inteles niciodata fenomenul.

Ginduri, nu prea cred ca de la ginduri, ca te trezesti la cinci si imediat te-a luat un gind...lor li se pare o conditie fizica. Plimbareti, plimbareti. Abia asteapta aerul. Incep sa mearga-n ritm din camera. Vor sa prinda cit mai multe ture.

Se gindesc ca oricum stau in camera o zi intreaga, merg exact ca ursul. De multe ori, eu nu mai ies ca e sezonul rece, e frig, ca asta este, oricit de mult te-ai imbraca de gros. Peste iarna nu-mi pun ca Baba Dochia, e frig, se simte, dar mai lejer, daca am avea voie un resou, alta treaba.

Am patru paturi, trebuie sa te tii aprovizionat. Tinem hainele in genti, as vrea in rafturi, dar degeaba ca aici este control in fiecare luna si ti le ia, ti le rascoleste, e datoria oamenilor. Mai mult se murdaresc pe rafturi.

In genti e miros specific, nu ca la mamaia mea in dulap la tara, cu levantica de mirosea la circumferinta de zece metri. E greu, in timp o fi mai bine. Haine n-am multe.

Dupa dimineata inchid televizorul, nu stiu ce fac astia ca se tin numai in seriale, in telenovele, in panarame de astea, cu totul rupte din realitate, sa fie mai multe documentare, fotbal, ceva sa extrag din asta, traditii, nu sa vad pe aia cum plinge pe Maria Fernandez sau pe panarame de astea, pe bune.

Bagi ceva activitate, o floare de sapun, o cartoteca, o scuptura, o pictura, fiecare la ce-i intra. Vine prinzul, voma, cum e, n-are oamenii astia nici o vina. Bine, de citeva zile parca e mai bun ca i-a prins pe unii Regina mama cu mina la ce nu trebuie.

Omul si-ar mai face si ca sa manance. Orezul care-ti vine… prajesti o ceapa, bagi un pic de bulion si i-ai schimbat si aspectul si gustul, de esemplu. Sau isi mai face omu’ cartofi prajiti.

Ca, dac-ar fi sa stai 20 de ani in puscarie, 20 de ani nu mai mananci cartofi prajiti deloc? Ore moarte la mine vine dupa masa, pe la doua-trei. Maninci, n-ai ce face zilnic doar cu burta aia plina.

Citesti?, eu ma plictisesc cind citesc, mie nu-mi place sa citesc, ma enerveaza, cind sa vad grosimea cartii, m-a terminat. Ai treaba ta, dar te plictisesti si de ce faci, opera ta de arta... cit poti, Doamne, iarta-ma, sa tot faci la alea? Fiecare isi ocupa timpul cu ce are.

Freaca un joc pe teveu, un pleistasion, o tabla, un remi, un septic. Unii mai dorm, dar altii nu. Eu nu. Stau ca ursul. Ursul, la hoti, e ca nu stie carte, incult, doar eu mi-am pus ursul la multe, unde sint outfsaider.

Unii mai scriu.Spera-sperma. La mama, la tata, nu se pune, dar scriu la penale. N-am corespondat, nu m-am bagat cu penale, ca stiti cum sint, ai ciocolata, ai cafea, se jura ca vorbeste doar cu tine, dar are opt-zece scrisuri de la mai multe persoane. Mai rau iti face.

Fiecare vrea sa-si faca viata cit mai usoara.

Bine mai e urlete de la o fereastra la alta "21 pe a treia!", "40 cu opt!"cifre de camera si de sectie. Sint intorsi aia micii de pe munci si incep smenurile pe geam. Noi, mesevistii nu prea putem, ca nu ajungem la gratii, la fereastra, din cauza la doua gratii, dar e ceilalti cum tipa unii la altii.

Aia micii au si ei mesaje si le striga ofurile la geam. Da aia, ia muie, Gina bortoasa, da jocul! Liciteaza si ei. Pe interes. Tigarea e la pret. E cod de hoti. Sta ala cu celula in partea ailalta. Mesajul ajunge.

Trece din gura in gura pina la hot, fiindca unii sta in fereastra si ii vezi cocirjati la fereastra. Circula fulger, mai bine ca posta.Ca cit face posta afara? Trei zile. E, la noi scrisoare ajunge si in cinci, sase. Cind face hotul ceva, merge mai bine decit in libertate, lege.

Se afla de esti bulangiu, pedofil...daca vrei ceva, orice, se duce cu vorba, pe gratii. Tot la geam e caleasca, mai cind pleaca si cadrele, din ce vrei tu, batista, o camasa, cosulet, legate cu sfoara, dar iar noi nu putem din cauza la doua gratii.

Uite se leaga de toarte si se lasa in jos, de la o fereastra la alta. Si pui acolo ce ai, ce vrei sa schimbi, una buna, tiple de ness.

A intrat o vrabie acum doua-trei zile de a alergat-o animalul nostru de s-a bagat aia, a iesit singura afara, s-a dus. E jale cu vrabiutele, intra. Am vazut la emisiunea lui Adreea Marin ca unui copil i-a zburat porumbelul si un vecin n-a mai vrut sa-l dea inapoi. I-a dat Adrea alt papagal, si asa e ea papagala...

mi-e atipatica rau femeia asta, cu toate ca ajuta, face bine. Seara dam drumul la teveu. Cum sa va spun eu, a invatat si Adrea niste cursuri si are invitati din Spania, din Mexic si din aia...

ce intelege omul de saptezeci de ani? Daca ea a facut cursuri, ce trebuie sa ma terorizeze si pe mine? A invatat si ea cursuri latino-americane. De dans, ce sa ma enerveze cu tabieturile ei. E texte invatate, sta, da ochii intr-o parte si asculta in casca.

Nu-mi place nici Mircea Radu, pe mine nu ma afecteaza povestile astea. Singura emisiune pentru hoti era aia a lui Dan Negru, cu Bate Palma. Asta place la hot, smecherii cu monetaru, nu panarame...intervine la dragostea intre doi oameni. Stirile e buna la Esca, e rapida, e vulgara, apasa pe ton. La Antena, n-au aia de prezentator.

Nici Popa Tabara nu-mi place, are si el un rol de lingau, nu mi se pare mie potrivit intr-o televiziune.

Noi ne tundem aici, cu un coleg. Nu ne cere nimic, ca mi-e coleg. Dar ma simt si dau doua de fumat, una buna, obrazul! N-am pretentii eu, unii vor cu caramizi, dungulite pe aici. Poate au nevoia ca sa aiba asa ceva in cap. Mie, sa nu ma ciumpaveasca.

Cu sexul sint bosorog, bosorog, nu ma mai gindesc, uneori mai visez o femeie, imi pierd tineretea. Cu sexul sint bita, bita. Multi vin stricati de afara si continua placerea de femei cu vreunul de pe aici. Nu te face nimeni. Alea ca ti-o puna noaptea, te sileste... O fi, dar nu la noi, la mesevisti.

Cind se vine aici se vine cu o legitimatie, nu vine ca sa te faca. Altii cauta asa ceva, altii vor asa ceva. Intre noi e si greu, ca esti ultima masea stricata dintre stricate. Unii o fac cu bani...e mai nasol decit sa fii violator de copii, ca la ala asta e, nu trebuie sa judeci fapta cuiva...

bine si violatorul de copii, nu are viata frumoasa. Vine oamenii se da cu alte fapte, am violat-o pe una, si se afla din ziar. Si vine hotii peste el...ca e confuzie, ca e nu stiu ce, ma! cum te cheama, o ia, vai de mama lui. Daca era copilul meu? asa zice hotul.

Intre un mesevist si un pedofil e mai rau de pedofil, ca zice, da-o dracului, a murit o stricaciune, sau doua stricaciuni, dar tu, de ce strici, ba, copilul? Cind il omori e alta treaba. Ce e o crima? sute in lume, e obisnuit creierul uman cu asa ceva. Cu pedofilie nu e.

Sau cu din astia, ca americanul ala cu luneta care omora. Ala este nebun ca lumea. Il strica filmele. Nu e asemanator cu crimele noastre, dar nici cu filmele. Nu stie nimeni de el, e cu nebunia lui.

Uite, cind a fost si luarea aia de ostatici la Moscova, eram de acord sa omoare toata sala, ca mai bine vedea lumea ce inseamna sa ocupi o Cecenie, o tarisoara acolo. Eu gindesc din alta perspectiva. Uite, dupa aia rusii ce-au facut? Au dat gaz.

Pai, cecenii trebuia sa traga ca la teatru, ce gura ma-tii rusule, esti tare? Si Ben Laden, alta nebunie, nu e de-al nostru ala. Seara, dupa teveu, ce fac? Spal ciorapii, cind imi fac igiena.

Gratiile, dupa Medragoniu

Ma simt ca-ntr-o cusca. Camera normala si dupa aia vin doua randuri de gratii, care separa geamul si usa. Cred ca nu este normal. Se exagereaza, cum se spune ca suntem prea periculosi. Doar in dosar exista pericolul.

Dar, in rest, nu cred ca suntem chiar asa de periculosi, sa fim ingraditi, asa de tare. Celula? Mare nu pot sa zic ca este. E mica, mai ales acuma. De exemplu, pentru trei insi, e foarte mica. Daca unul singur vrea sa se plimbe pe interval, pe locul ramas intre paturi, ceilalti doi trebuie sa stea la pat.

Doua paturi suprapuse si celalalt singur. Da. Nu este suficient spatiu. Avem televizor si ceva carti. Nu prea citesc, ca nu am rabdare. Asta-i singurul lucru care-mi lipseste. Rabdarea. N-am. Nu pot. Tot mereu am o stare de neliniste. Din cauza "activitatilor"… lipsa de activitati, de fapt.

Totul e sa ma ocup cu ceva. Sa citesc. Dar deja dupa cateva randuri, incep sa ma gandesc la altele…s-a astept mesele...se deschide usa, avem un locas acolo, in gratia a doua. Dai castronul si-ti pune mancarea.

Dimineata, ceai, o feliuta de branza din care poti sa dai la pasarica, putina margarina, biscuiti. Imi place, nu-mi place, nu am altceva, ca maninc inainte de o tigara. A fost o perioada cand ne-a dat voie cu cafea, dar s-a interzis. Beau ness, dar nu-l frec, n-am rabdare. Sa vreau la aer.

Asteptam sa se faca ora noua, sa vina dansii, mascatii. Sa ne scoata la aer. Ora noua nu-i niciodata la timp. Ora noua e cind vor dinsii. Pentru ca daca dansii sunt in alta parte, cu o interventie undeva, nu poti sa iesi.

Vin mai tarziu, probabil dupa ce termina interventia. Si iesim, cu chiu cu vai, doua ore afara. Intre custile de-afara, ala e aerul. Aer in alta cusca: gratii in stinga, gratii in dreapta, gratii deasupra capetelor. Si acolo cusca. Pranzul la fel, prin gratie.Maninc mai mult ciorba.

N-am multa pofta de mancare. Pentru ca astea sunt in permanenta. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varza – cand e sezon. Si sa mananci acelasi lucru tot timpul! Ne uitam pe vreun ziar daca e, sau la teveu. Vedem ziare de cu o saptamana in urma. Ele vin, dar ni le dau noua tirziu.

Asta e actualitate la noi.

Iarna, dupa A.E.

Caldura la calorifere e de dimineata, cam pe la 3-4 dimineata si am inteles ca a dat mai binisor decat in alti ani. Mergea caldura la calorifer o ora-doua dimineata binisor. Dar cum venea apelul, trebuia sa deschizi geamurile si se ducea toata caldura afara.

Cam asa. In timpul zilei – geamul inchis, paturi, pulovere. Mai iesi la plimbare, te mai incalzesti, mai mergi de colo-colo. Sunt unii care se mai descurca: fac rost de niste obiecte interzise si se mai incalzesc in camera aia. Apoi, WC-ul n-are aerisire. Aerisirea de la WC da in cambuza de alimente, care e blocata.

Iarna, daca vine iarna, nu poti sa pui mana pe geam, pe fereastra s-o inchizi. Va dati seama ca o veni zapada, nu poti sa umbli sa inchizi geamul. Trebuie sa-l proptesti cu lemne. E ceva absurd.

Daca ti se face rau, cum bati in usa? Trebuie sa iei un lemn, sa bati cu lemnul, nu? Cu coada maturii… E ceva, asa, de comuna primitiva.

Boala, dupa Gherase

E rau sa fii bolnav la puscarie, Nu ni se ia nimic in consideratie, orice am cere de la cabinet. Sufar in tacere. Uite ceri pilula de cap iti da de picioare. Ceri de stomac iti da de cap. Asa mi s-a intimplat. I-am zis ca ma doare capul si mi-a dat pastile de picioare.

Boala, dupa Gavrila

Daca intrebi pe cineva ce-si doreste in viata, zice sanatate ca restul se poate face. Sanatatea si igiena sint foarte importante in viata unui om. Ma spal destul de des pe miini. Cu sapun de puscarie, fiindca momentan nu am alte posibilitati. Un sapun bun are pretul de 1 pachet viceroi.

Sapunurile mai mici, doua la un pachet. Cele de duzina, 3 la pachet. In ce priveste sanatatea incerc pe cit posibil sa am grija de mine fiindca este rau, ca aici sa fii bolnav.

Cu o raceala, sa zicem ca te descurci cum te descurci, cu toate ca aici cabinetul medical exista nu au multe medicamente din diferite motive si daca iesi pentru o vizita medicala si spui ca esti racit mai mult de 2 aspirine si 2 paracetamoale nu primesti.

Cind mi s-a intimplat asta am apelat la piata subterana si cu un pachet de carpati mi-am cumparat 10 aspirine si 10 paracetamoale. Bine la cazuri mai serioase sint obligati sa-ti dea medicamentele necesare. Am avut o problema destul de serioasa in 99 pe Jilava. Am avut o forma periculoasa de apendicita.

M-au dus cu escorta in spitalul Baltazar si dupa 2 zile am fost pe spitalul Jilava, unde conditiile au fost foarte grele. De la mincare la atentia medicilor. Din auzite va spun ca cineva a murit fiindca cineva era ocupat cu vizionarea unui meci al Nationalei. Regula nu face exceptia si orice mecanism nu merge ca uns.

Schimburile, dupa un anonim

In orele fara program, cu cadrele ignorind, dupa ce pleaca cadrele, intre ferestre, „pe caleasca", in orele de program, din puscarias in puscarias, sau "la aer", cica fentind privirea gardianului. Comertul. Pe bani. Troc.

Pentru unii, parasiti, sursa de mici bucurii, pentru altii, speculatii placute si apropierea de placeri de afara. Hotul nu asteapta de la stat totul, ca moare fara placeri. Se descurca.

Cea mai proasta tigara e Anghelescu, ca e tutunul de asa natura. Hotul s-a obisnuit cu Carpati, de cind e puscaria, cea mai buna.

Aici se schimba un pachet de Viceroy pentru unul de fumat. Ala de fumat e Carpatiul. Unuia ii convine sa aiba mai bine patruzeci de fumat decit 20 cu filtru.

Aici e si cu pretul, un pachet de Viceroy este afara 25000, iar un Carpat e la jumatate, iar hotul calculeaza de exemplu, un pachet de carpati e zece mii cu inca unul e 20000, adica e cit un viceroy, si e mai avantajos doua de fumat, decit unul din ala cu filtru, il fumezi repede, se duce.

Nu e ca toti traieste din asta. Unii care au strinse, care scriu acasa sa le aduca tigari bune. La un kent merge doua viceroy, se invirte la suma aia. Cu cit e tigara mai scumpa...Se face penala si din chistocuri, daca nu ai, nu ai.

Acum e greu la mesevisti sa te descurci, ca e custile astea, nu poti si tu sa fii la un geam, la o aia. Dar nu ne lasam! Un ciorap gros, mai rar se vinde. E valabil la astia cu 20-25 de ani, io daca am o treaba trag papuci prin zapada si m-am intors. Vara se face schimbul, daca e, subtiri.

Si merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpati. Mai e si dupa firma, daca e nike pe el, un adidas, unul asa mai naspa, doua de fumat. Ciorapi cu tipla pe ei. Nefolositi, lege. Un pantalon, mai greu la noi, ca avem uniforma, dar la astia, dupa fite, de strada, le pune o dunga peste ei.

Depinde, treningul e la pret, la orice activitate si la mers si la sport. Asta de stofa, o data te bucuri de el, la vizita. N-ai tigari, dai ness, depinde de calitatea lucrului. Doua-trei bune, viceroy, lm, nu snagov, romanesti.

Uite, ma uitam la una pe proteveu ca facea reclama, afara e si douamilioane tricou. Scump, nu e de nasul nostru, dar poti lua. Bluza de trening se da cu treningul, e mai scump tariful. Dai bluza singura, daca e model. Treningul tot e la un carton de tigari, depinde de calitatea lui. Bine, e ca e ca la obor.

Cit ceri, atit, bine, atit dau, e atit, nu dau decit atit.Trebuie sa prinzi si criza lui ala, sa-i arda buza, sa-l prinzi ca ti-o da ieftin.

Acum e si de figurile unora, ca multi vin de afara, vin frumosi imbracati si le place sa stea si aici frumosi, o camasa, da omul patru-cinci bune. Giletturile cu setul se vind bine, acum avem la magazie din astea. Un aparat de asta, nou-nout, merge la cinci bune-sase bune.

Orice lucru merge cu pretul mai jos decit afara. Un play station e mai rar cu din astea, e rare, mai mult din inchiriere se cistiga, se vind rar, sint cunoscuti, citiva cu play-station. Se inchiriaza pe zi, un pachet de bune pe zi, dar dai la prieteni ca poate ti-l strica.

Televizoare, radio, nu prea merg, ca toate camerele au acum, cu casetofoane nu e voie. Au facut hotii niste casete, un teatru cu un militian, a inregistrat hotul si au trimis in degepeu cum se injura hotu cu militianu si a venit ideea, ia sa taiem noi casetofonul. Sapunul, unu bun, un lux, un fa.

Pasta de dinti e cautata Colgate si Cristal, tot asa. Depinde cum il si gasesti pe ala cu tigarile ca daca n-as avea de fumat as da pasta si la 10 tigari. Periute de dinti le da penitenciarul.

Dero si sapun se da de acasa, de la depozit, nu merg prea bine ca nu toata lumea e vrednica. Aduce familia sapun si altele. Multi n-are ce sa vinda. O Coca Cola, doua bune. Merge Coca ca e reclama mai mult decit la Pepsi.

Una naspa de Fruti Fres automat ca nu se prea vinde, ca e obisnuit hotul cu ceva bun, nu cu toate aneurile. Pisicile, ciinii merg, dar depinde cum prinzi. A fost caz de animale batute si am zis, ba, da-le nu mai bate si iti dau doua bune si mi-a dat, si am vrut sa le dau mai departe.

Si a fost greu ca erau unii care vroiau sa le chinuie si m-am sucit, nu le-am mai dat. Opere din astea, un tablou cu mama, depinde de calitatea lui, la comanda, te tocmesti. Opere din alea sa dai la vizite, floare de sapun, goblen, sa dai la frati merge bine, de Craciun, de Paste.

Dar opere multe se pun la Club sa vada hotii ce darnic esti. Dar trebuie sa fii daruit, sa te lupti, ca un tablou dureaza si la un an sa se usuce, e conditiile de aici. Trebuie sa dai lovitura cu unicate, ce nu s-a facut. Unii fac din sapun.

Ai mai multe sapunuri, ai doua seturi de Duru, de exemplu, culoarea alba, o iei, o pisezi frumos, faci pasta si asa faci cu toate culorile, apoi o modelezi. Sa iei la mina, sa ai manual, sa ai ochi. Le dai acasa. Sau daca vrea unul si eu il stiu tare in tigari ii iau si pielea de pe el, trei bune-cinci bune.

O tipla de ness e un pachet de fumat. Mie nu-mi convine sa cumpar lingura de la unul ca nu stii ce-a facut ala cu ea. Nici castroanele Ce sa mai zic sa iau de la" fetite"...se lacuieste aia cu totii si eu sa pun botul pe lingura ei, nu m-am nascut de azi de ieri.

Aia nu pot sa schimbe nimic: cearceaf, lingura, asta, farfurie, nici buca de piine. Pai, fetitele au loc separat si pe camera mare. Le lacuiesc toti, dar nu se imparte nimic cu ele, bine c-o fi ca iese pe caleasca si nu vede ala de sus cine schimba. La normali, Aftersef la doua-trei bune.

Okmenele se inregistreaza si sint interzise. Bine, avem cu mamele casete inregistrate, dar nu avem la ce sa ascultam. Pe meseveu nu se face rachiu, dar din auzite, o jumate merge un carton, dar e rar, cine e prins, e ras. Checeapul, dulceata aia, nu iau, merge la unu de fumat, cum merge si o conserva de pateu sau de peste.

Conserva de patrusute e doua bune. Cearceafuri, perne, paturi e bine vara sa le cumperi, iarna e foarte scumpe. Vara iei o patura turceasca la doua-trei bune, iarna o iei la un carton, ca-ti da unde te doare mai mult. Perna, mai rar se cumpara, sa fie de acasa, fulgi de gaina.

Astea-s rare si se face tranzactia in camera, nu merge cu ditamai perna pe caleasca sau la club. Portocale, fructe, strugure merg mai rar, le pastreaza hotii de sarbatori, vine mos cracila, mos gindila, le pastreaza sa se simta si el o zi in an.

Nu prea avem pofte, ca mai rau te amagesti. Cafeaua e interzisa. Nu stiu de ce, ca trebuie fierbator, poate. Si fierbator canci. Carioci la set, trei bune. Pensula de pictat, nu se prea omoara lumea. Pix, sa fie scula mai frumoasa, ce n-a vazut hotul de mult. Amarite, la una-doua de fumat.

Foarfeca, ac e interzise. Vrei sa cosi, vine ofiterul, tai, cosi, te razi, le scoti afara. Mierea e mai cumparata, e satul hotul de atata gem de la cantina. Un butoi din ala de un kil e scump.

Orice normalitate merge pina la capat. Vietasii pe caleasca si puscariasii cu doua-trei luni sau doi-trei ani dindu-le teapa. Le cer "bunele", nu le dau pe caleasca nimic. Cum sa te razbuni? Pe cine? Sigur, poti afla daca vrei. Il iei la omor la Club.

Ala pleaca miine poimiine, tu ramii. Sa-l omori? „Sa ma incurc eu cu un gunoi?" Vietasul, superiorul.

Tepele, dupa Czampar

Ce tepe le-am tras eu! Daca ma tepuiesti.. Eu nu fac nimic, pana ma tepuiesti. Daca m-ai tepuit, tac din gura si nu zic nimic si, cand te-am prins, te ard. Deci, odata am luat teapa cu niste cartele si am tacut din gura. Cartele naspa. Da, n-avea nimic pe ele.

Am tacut din gura. Deci, unspe bune am pierdut. Si-am tacut din gura, n-am zis nimic. Nu i-am prins pe aia, dar i-am prins pe altii. Si-n camera aia se mai afla unul din aia care au participat la teapa. Si le-am tras si eu teapa cu doua cartoane. Deci, cu 20 de pachete bune. Le-am zis ca am un casetofon.

Le-am zis sa-mi dea tigarile inainte, ca n-am incredere asa si omul mi-a dat tigarile si eu i-am spus: "Ma, uite care-i teaba: ori m-ajuti sa-mi iau tigarile de la aia, ori le opresc pe astea. Te descurci cu aia. Eu n-am timp sa ma intalnesc niciodata cu ei. Si-a ramas asa.

Cate tepe n-am tras eu! O gramada de tepe! Cand vezi ca altul le face, eu de ce sa nu fac? Ce tie nu-ti place, altuia nu-si face. Asa cum imi trag teapa, ce sa fac? Sa tac din gura? Trag tepi si trag rau de tot. Nu trag la un pachet-doua, ca sa nu plangi.

Iti trag sa plangi, sa urli o zi intreaga.

Rutina 2, dupa comandantul sectiei msv Mihai Cosmescu

Am terminat Facultatea de Mecanica Fina, specialitatea echipamente periferice si am lucrat in proiectare 14 ani. Socanta a fost a doua zi de lucru in puscarie cand am discutat cu primul detinut, care era ipohondru, astfel incit timp de doua ore mi-a povestit despre toate bolile pe care le-a avut. Atunci si-a pus prima oara intrebarea daca am facut o alegere buna.

Zilnic detinutii pe viata au un program de plimbare de doua ore, dupa care prin rotatie patru ore activitati sportive in clubul sectiei (biliard, tenis de masa), la care se adauga cursurile de lb. romana si engleza, concursurile de sah (de trei ori pe saptamana), grupul terapeutic, fotbal doua ore pe saptamana.

Camerele de detinere sunt dotate cu max. patru paturi, deci intr-o camera nu pot fi cazati mai mult de patru detinuti. Incercam pe cat posibil sa formam camere cu detinuti intre care exista compatibilitate, in acest sens un rol important ii revine psihologului, dar exista si cazuri in care este de preferat ca detinutii sa fie cazati singuri in camere.

Din toate punctele de vedere este de preferat ca toate activitatile sa se desfasoare in afara camerelor, dar lipsa spatiilor ne obliga sa desfasuram o parte din activitati in camere, cum ar fi: pictura, confectionat obiecte de artizanat, cusut goblenuri. Dimineata le dam sculele necesare, seara le retragem.

Toate camerele sunt dotate cu televizoare, mare parte puse la dispozitia detinutilor de catre penitenciar, avand in vedere ca majoritatea detinutilor condamnati pe viata nu mai sunt vizitati de catre familiile lor.

Le asiguram saltea, patura, perna, lenjerie pat, tinuta tip penitenciar (doi pantaloni, camasa, bluza, sapca), vesela, tacamuri, lunar: sapun, detergent, hartie igienica, pasta de dinti, crema de ras. Pot primi diferite articole de sezon, lenjerie corp/pat, articole pentru igiena personala.

Apa calda pentru baie au o data pe saptamana pentru ca bugetul alocat penitenciarului nu permite cheltuieli suplimentare la acest capitol.

Punem la dispozitia detinutilor materialele pentru pastrarea igienei, prin rotatie fiecare isi face curat in camera si in baie, fara sa ii laud au cele mai curate camere (poate ii depasesc detinutele).

Saptamanal se trimite la spalatorie lenjeria de pat, dar mi se pare corect ca lenjeria de corp sa si-o spele fiecare.

Un telefon, o data pe saptamana, timp de zece minute. In fiecare duminica se face programarea pentru saptamana urmatoare, pot vorbi la telefon in orice zi doresc, intre orele 9-18. Foarte rar diferiti voluntari crestini le doneaza cartele telefonice, pe care le pot folosi in comun in mod special detinutii care nu sunt vizitati de catre familie.

Convorbirile nu se asculta, ca urmare pot vorbi orice.

Ca recompensa putem acorda suplimentarea dreptului de a primi pachet si/sau vizita, iar ca pedepse mustrarea, retragerea dreptului de a primi pachet si/sau vizita pentru o luna, izolare severa pana la zece zile, sau efectuarea unei parti din pedeapsa cu inchisoarea in regim restrictiv, pana la un an (pentru abateri disciplinare extrem de grave).

Hotararea de pedepsire a unui detinut se ia de catre o comisie, urmand o procedura similara instantelor de judecata. Recompensele se acorda de conducerea penitenciarului la propunerea noastra (comandant sectie si psiholog) pentru rezultate deosebite in munca sau la activitati socio-educative.

In ultimul an nu a fost nevoie sa pedepsim detinuti, pentru abateri disciplinare minore am limitat accesul la club sau la terenul de fotbal, pe o durata limitata de timp.

Cel mai bine este sa te protejezi singur. Daca esti corect, impartial, nu-ti vei atrage ura lor, deci nu va exista dorinta de razbunare. Nu, nu-mi este frica de ei si sper ca nici lor nu le este frica de mine, pentru ca pregatirea pentru liberarea conditionata (obiectivul nostru major) nu se poate baza pe sentimentul de frica.

Caleasca. Schimbul de obiecte intre detinuti este un fenomen de nedorit, dar real si aproape imposibil de eradicat. Important este sa-l tii sub control.

Ii incurajam sa creasca animale (perusi, hamsteri, pisici) considerind ca in acest mod devin mai responsabili, mai umani.

Le asiguram trei feluri de meniuri: normal (comun), regim (la recomandarea medicului) si meniu fara carne de porc pentru detinutii carora religia nu le permite consumul carnii de porc.

La curtile de plimbare, pe langa alte criterii i-am separat functie de varsta si starea de sanatate, astfel incat varstnicii se plimba sau joaca carti, sah, table, iar cei tineri fotbal sau fotbal-tenis.

Surpriza. De Craciun, doi detinuti care din proprie initiativa au impodobit sectia cu ghirlande facute de ei din hartie colorata manual.

Cu cine as sta cinci minute inchis in celula? In clipa de fata cu oricare (si credeti-ma nu bravez).

Educatia, dupa comandantul educativ Mihaela Bonatiu

Sunt in Rahova din iarna lui 1999 si la mesevisti din vara lui 2000. Am fost repartizata la ei din intamplare, cred. Probabil ca nimanui nu-I suradea ideea de a lucra acolo si eu fiind ultima venita…. Motivatia prezentata mie a fost ,desigur, alta una cosmetizata de genul : experienta, maturitate.

Prima zi la mesevisti ? Un detinut era furios, am fost rugata sa vorbesc cu el. Am vorbit, am reusit sa-l calmez. Cand m-am intors in birou comandantul de atunci ma privea cu un zambet al carui inteles imi scapa…Mult timp am crezut ca am fost trimisa acolo unde altii nu doreau sa se duca…

Unii sunt mai periculosi decat altii, unii mai labili. Cunosc detinuti cu pedepse mici mai periculosi decat unii mesevisti. Omul este un animal periculos, este in varful lantului trofic, nu ? Oricum, nu imi este frica. Cred ca, in timp, am incheiat un fel de contract, sa negociem pe cat posibil . Bineinteles, fiecare incearca sa obtina maximum de profit cu minimum de pierderi.

Odata, un detinut pe viata venit din alt penitenciar, se uita cu lacomie la florile din birou. Comandantul de atunci i-a oferit una ca sa o ingrijeasca in celula. Aproape ca i-au dat lacrimile, ne-a spus ca acolo de unde venea ii rugase pe supraveghetori sa ii aduca cateva fire de iarba pentru ca nu mai vazuse de doi ani…

A-ti gasi justificari pentru faptele tale este normal. Pentru un ucigas este cu atat mai necesar . Este un mecanism de aparare fata de sine si de ceilalti, alimentat si de comparatiile cu altii, in aceeasi situatie.

Se tem de moarte, de boala, de singuratate, de lipsuri… De ce se tem oamenii ? Nu cred ca le este frica in sensul de pericol fizic. Mai degraba se tem sa nu fie pacaliti, « sifonati », mintiti…

Singura in celula am stat. M-a primit ca si cand as fi venit in vizita. Mi-a oferit cel mai bun loc, mi-a pus la indemana o scrumiera…Am stat de multe ori, in birou, in club…Este privilegiul meseriei - asigurarea confidentialitatii. Mi se pare normal sa le asigur confidentialitatea. Nu mi-ar face rau, prea multe sperante se leaga de aceste intalniri si, in plus au incredere in mine.

Sau doar imi place mie sa cred ? Nu am avut niciodata sentimentul pericolului in fata unui mesevist. Daca ar fi fost vreun pericol l-as fi simtit! De ce sa-mi faca vreun rau ? De ce sa vorbeasca cu cineva sa-mi faca vreun rau ? Nu ar avea nici un motiv. Am incercat sa fiu corecta, i-am respectat ca oameni si cred ca au inteles asta.

Nu am avut experiente limita cu mesevisti, nu m-am temut si nu ma tem de ei. Altfel nici nu as putea lucra cu ei. Daca nu exista respect si un minim de incredere nu se poate face nici un progres.

Homosexualitatea exista. Da. In conditiile stabilite de ei. Este o optiune personala si absolut libera.

Cererea cea mai absurda ne-a adresat-o un detinut condamnat pentru mai multe omoruri. A cerut cateva zile de invoire. Spunea ca daca am avea incredere in el si l-am lasa sa plece el si-ar rezolva problema ( sa-i « execute » pe cei cativa pe care isi propusese sa-i mai omoare) si s-ar intoarce de buna voie.

Birouri si oameni liberi, dupa mine

Ei fac drumuri, in ordine ierarhica, pina in biroul comandantilor Mihai Cosmescu si Mihaela Bonatiu, dar si pina la Regina Mama, Carmen Mihail.

Biroul comandantilor. Biroul cit o celula. In stinga, o mica biblioteca, cu "Submarinele Dox", cu Galan, Popovici-Bayreth, Mihadas - Pe muntele Eral, Ungheanu - Lecturi si rocade, Aitmatov - Esafodul, Dumitru Popescu - Pumnul si palma, Pas - Prezente, Materialism istoric, D.C.

Tanasescu-Ispita sperantei, ceva politiste, ceva calatorii, o vaza ce pare curginda, poate din borcan invelit in miez de piine trecut prin gura si clei, o caseta cu un corn de berbec si filtrul de cafea. Cartile aduse cu furca si asezate pe vecie. Ceas urias, de perete, cu bratara, auriu, chinezesc.

Linga biblioteca, in mijlocul incaperii, un covor si un radiator, pentru lunile de iarna, apoi dreapta era ocupata de mese. A comandantului plin, in dreptul geamurilor si cu privire spre intreaga incapere. Incadrat de doua plante agatatoare, pe perete.

Cu o etajera in stinga lui, cu rafturi: „nu se aproba, retur, raport, aparatura, magazie PPD". Bulanul lung, negru zace in cuiul din dreapta. Masa comandantului educativ de-a stinga primului birou. Putine hirtii. Un tablouas cu portret strimb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de justitie. Cruce in miniatura gen cruce de pe Omu.

Biroul e postat sub o „Cina de taina". Ultimul birou, al nimanui. Nu-l revendica nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasa. Biroul si toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu si Bonatiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni.

Fostul psiholog al vietasilor, transferat mai tirziu in Directie, apelat cu "Zi-le, domnu Geo!". "Popa penal", cel ce facuse o biserica intr-o celula, pictata si mesterita cu puscariasi. Face glume, dar nu ride. Da telefoane pentru a imprumuta bani. Stampileaza. Masa comandantului.

Odata i-a stampilat lui Cosmescu, cu "Aprobat sectia meseve", ouale de Paste. Acolo vine Stancu, fostul comandant al mesevistilor, azi, comandantul adjunct al Rahovei. Semneaza sute de cereri de telefon, de vizita, full contact, la masa, sau la gratie, de iesit la Club, de alfabetizare...

Tot aici, poate fi vazut si comandantul unor infractori de rind, ce-si pune muzica simfonica in propriul birou.

Biroul Comandantului penitenciarului Rahova, Carmen Mihail. Birou amestecat: placut in mobilier, stresant in amestec cu icoane de-ale infractorilor. In dreapta biroului, afisat, un joc optic „Urmareste punctul negru". Afis dreapta la concertul Dream Theather. Doamna magistrat e fan Mettalica, cu muzici, poze si afise puse in rafturi.

Tot acolo, caleasca din placaj si cai negrii - bijuterie. Caii negri perfect aliniati, caleasca bronzita, cu detalii precise de geamuri si ferestre, felinare, roti cu opt spite, in spate, cufar de bagaje. Cos traforat culcat.

Pirogravura: miini fixind ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra miinilor, copil jucindu-se cu o himera, fluture cu cap de copil tinindu-se de un stilp. Carmen Mihail, femeie pozitiva, stapinind. Singura femeie din puscarie machiata, cu haine adevarate, nu "de tavaleala, la serviciu".

Cererile

Camera 44X dpv

Dle Comandant,

Subsemnatul G. E., condamnat la detentie pe viata, nascut pe 1-V-47, fiul lui Vasile si Rafila, va rog cu respect a-mi aproba copierea la xerox a buletinului de identitate, care care mi este necesara in vederea intocmirii unui carnet CEC.

Gardian-comandant:

Permiteti sa raportez: Cutare avea ieri drept de telefon. (adica a facut o cerere in scris si ea s-a aprobat). L-am scos ieri, dar n-a raspuns familia. Azi mai are voie?

Plingerea unui vietas

Domnule comandant, dar de ce nu se da drumul sa se aduca la puscarie toata cantitatea de alimente de pe o luna o data, ca mama nu are bani sa vina de patru ori. Poate face o data bani si atunci baga mai multe kilograme de sarmale la copil.

Alfabetizare

Luni si marti, 13 jumatate-15

Pakular

Budi

A.E. profesor

Iordan

Chereches

Mandin

Callo

Moise

Gavrila

Zanfir

Domnule comandant,

Subsemnatul mesevist, nascut la, fiul lui si al lui va rog sa-mi aprobati vizita la masa pe 22 iunie cu sotia. Cer ingaduinta fiindca avem program de 2 ore fotbal pe 21.

Domnule comandant,

Subsemnatul mesevist, nascut la, fiul lui si al lui donez 100 de dolari lui, mesevist, fiul lui si al lui, pentru hrana ciini si bile biliard.

Domnule comandant, ce fac, domnule comandant ca au fatat soricioaicele si n-am rumegus. Ce fac? Toc Biblii din alea?

Cearta, dupa alt anonim

Daca s-au vazut cu putini muschi pe ei, au zis ca ei sunt cine sunt. Si niciodata nu am umblat cu ei, ca n-aveam de ce. Si ei au facut afirmatii ca lor nu le este frica de nimeni, ca ei se bazeaza pe ei.

Si simteam eu, simteam eu ca, poate ei abia asteapta ca eu sau amicii mei sa zicem ceva, ca sa poata sa se ia cu noi.

Si, intr-un timp, daca noi am vazut ca ei a spus de noi ca ne scoate democratia la toti din cap, am spus "De ce vorbesti in general? Ce ti-am facut noi? Te-am deranjat vreodata cu ceva, sau ti-am vorbit vreodata ceva, spune? Si de ce vorbesti de noi ca ne scoti democratia din cap? In primul rand, noi nu

te-am lezat cu nimic.

" Si baietii nu ne-a vorbit frumos, cum a trebuit sa vorbeasca si unul dintre noi, dintre colegii nostri, dac-a vazut ca riposteaza, intelegi, cu vorbe, cu gesturi din astea, asa, sa ne impresioneze mai mult cu muschii lui, atuncea a spus sa lase mana jos si sa nu caute sa faca gesturi de-astea sa

ne impresioneze. Si atuncea au inceput sa ridice mana la noi. N-a apucat, ca n-a avut cum si-atuncea a fost si ei loviti. Pentru ca ei, ca-n fond, ei a cautat-o si nu a vrut sa vada de treaba lor. A trecut o perioada dupa ce ne-am certat atuncea cu ei, p-orma ei cauta tot timpul sa se certe cu noi.

A luat cu ei atuncea o bataie asa, micuta, dar nu a fost suficient. Si, dac-am vazut ca nu se potolesc si am zis "Vedeti-va de treaba voastra, noi nu la voi ne gandim, ne gandim la oamenii astia de conducere, ca nu trebuie sa le facem greutati, probleme.

Suntem si noi amarati, avem pedeapsa care-o avem si nu trebuie sa ne certam." Colegi de-ai nostri, mesevisti. Si, daca n-au vrut sa se potoleasca, sa-si vada de treaba lor, tot a continuat sa aiba ura pe noi.

Si-ntr-o zi, colegul meu care a plecat, cand sa se duca la vizita, a fost urmarit de el pa sectie… bine, atuncea se ducea, nu stiu, unu din ei era la telefon sau nu mai stiu pe unde, nu mai tin minte exact, si atuncea i-a dat prin perversitate un pumn in ochi.

S-a dus la vizita, a venit de la vizita… Atuncea nu am putut sa facem nimica, pentru ca el era pe hol. A luat un pumn, si-a vazut de treaba si-a continuat drumu’ mai departe. Amicu’ meu. Alta data, un alt amic se duce la vizita la telefon, sa-l urmareasca, sa-i dea perversa.

N-a apucat cum, pentru ca celalalt amic a facut cateva exhive si n-a apucat sa-i dea. Din pacate, a dat in perete. Cand a dat in perete era sa prabuseasca peretele. Am incercat si-atuncea noi sa aplanam, tot asa sa nu fie discutii, tot asa cauta tot timpul sa ne arda, dar numai prin perversitate.

Daca ei asa vrea? Asa gandea ei… Deci, vedeti dumneavoastra, amicu’ meu a luat un pumn in ochi mergand la vizita. S-a dus la vizita si-a vazut treaba lui. Si tot asa, unde mergeam, trebuia sa fiu foarte atent. Sa nu cumva sa fiu urmarit. Sa fiu cu ochii-n patru.

Sa ma feresc de amicu’ care-i tot ca mine, pe viata. Nu-i nimica, imi dadea un pumn sau un picior, sau mai stiu eu, chiar daca ma batea. Am promis sa fiu cuminte, da? Asa. Deci, chiar daca eu luam bataie sau lasam capu’ jos, nu de frica, dom’ne. Si, daca atata am vazut ca ei nu se linistesc.

"Da’ ce vreti, baieti, pana la urma urmelor?" Eu, unu’, imi tin amicii mei din scurt sa nu faca probleme, sa nu se ajunga la nenorociri si voi cautati sa dati lucru peste cap. Hai sa terminam odata sa punem capat la asta, sa ajungem undeva, la o intelegere buna.

" Si-abia dupa cateva luni de zile bune, ca noi am demonstrat ca nu suntem dusmanosi pe ei, ca nu avem treaba cu ei si nu dorim sa se-ntample necazuri.

Si, in fine, atuncea ieseam (mai inainte cand sa se-ntample lucrurile), ieseam la club, ieseam la fotbal, cand s-a intamplat aceste micute discutii, ne scotea separat de ei. Fotbal, aer, telefon… astea.

Si, dupa ce am demonstrat ca nu suntem oameni dusmanosi, ca nu vrem sa facem probleme cu ei, s-au convins si ei si si-au dat seama. Si, pe orma, a venit unu’ dintre ei "Dom’le, ce facem, ca vreau si eu sa iesim impreuna la fotbal." "Ei bine, dom’ne, zic, sunt de acord.

" Zic "Hai sa mergem la sefu sa vorbim, pentru ca eu sunt de acord sa iesim, dar nu stiu daca o sa va scoata el, domnul comandant de sectie, sau colegii care stie ei ca, na!, suntem putin certati." Si-atuncea, domnu’ comandant a spus ca nu garanteaza pentru ei. Pentru ei, nu.

Pentru ca-i stie foarte bine temperamentu’. Si ce pot sa va spun, ca conflicte de certuri nu exista. Ne-am intalnit si-am dovedit unu’ cu altu’ ca nu mai are rost sa continuam discutia,pentru ca ea nu a fost o discutie mare; a fost mica, putea sa fie mare – discutia."

Cearta, dupa Hrib

Dumneata imi dai o palma azi, eu iti intorc palma aia, dar nu direct, nu ma ajuta fizicul, cu ajutorul altuia, il conving pe altul ca tu esti dusmanul lui, sint telenovele. De multe ori se spune ca cei ce stapinesc puterea de a convinge prin vorbe sint mai periculosi decit cei ce pun mina pe ciomag

A-ti da foc, dupa Petre

Am facut multe. Si belele… Mi-am dat foc… Eu nici afara nu-mi placea sa mint. Sau sa fur. O data n-am furat afara. Si mie nu-mi place minciuna si, la Craiova, conducerea prinsese 3-4 dintre noi, mesevisti, si facea diferenta. Care erau punctati, care venea familia la ei. Care, era familie instarita.

P-astia ii rezolva cu orice probleme, p-astialalti, nu. La mine n-avea cine sa vina acolo-sa, ca era distanta mare. Si incerca sa te minta: vreai la cabinet, spunea ca nu e doctora acolo. Si era. Pe ei ii durea si pe noi, nu. Si, la un moment dat, esplodezi, nu poti sa te mai controlezi.

Am cerut sa fiu mutat de-acolo-sa, faceam cereri – nu mi le trimetea, asta. Si am facut rost de acetona, ca acolo are fabrica de incaltaminte si mi-am dat foc. Apoi, m-am taiat. M-am urcat sus pe puscarie, am scris pe un cearsaf "Jos minciuna!". M-am urcat din curtea de plimbare.

Tocmai incercase sa construiasca din nou puscaria. Si era schele. M-am urcat pe schele. Eram in refuz de hrana si am cerut la medic sa mi se dea tentura de iod. Aia-i buna pentru orice, pentru un cos, pentru orice. Si la refuz de hrana imi da voie sa am pix, creion.

Si am scris pe cearsaf, frumos, cu litere si pe urma am dat tentura de iod. Aia este maro si, cand se usuca, ramane maro pe cearsaf. Cu aia am scris. Pe urma, a venit comandantul, a venit din directie, mi-a dat trei luni de restrictiva. De ce? Cand am fost pe restrictiva, mi-a dat 10 zile de izolare.

Eram in camera cu un coleg, tot care i-a dat restrictiva, si vorbeam intre noi, in camera. Dar, n-am strigat la ei. Era unul dintre ei care, inainte sa fie politist, fu la tractoare. Si noi radeam de el: "Astia, tractoristii, ce ne face!". Si ne-a auzit la usa si ne-a facut raport la izolare.

Dar nu am strigat la el, nu l-am jignit cu nimic. Era chiar in noaptea de revelion. Alaturi la noi era un om izolat; nu facuse absolut nimic atata ca-l gasise beat. Cu vreo doua zile inainte. Si in noaptea de revelion tractoristul intra sa ne dea bataie.

Si el a desfacut patul, l-a pus pe usa si i-am spus, am strigat la el: "Daca intra peste tine, te rupe cu bataia". Am spart chiuveta. Daca m-ar fi prins cu resoul in priza, nu pot sa spun "Bai, nu este". Nu? Dar cat stiu sigur ca nu-s vinovat, pentru ce ma bati?

Taiatul, dupa Callo

M-am taiat de la stres, de la nervi, de la ambitie. Eu cind a trebuit sa fac un rau cuiva mai bine mi-am facut mie. Desi, ramineau urme la dosar, asta-i conceptia mea. Si asa sint categorisit drept bolnav psihic. Am halit la diazepame si fasconale, ca simteam asa ca sint capiat si cind imi dadea, mai vroiam.

Puscaria m-a capiat. Stiam eu ceva, dar pot spune ca nu stiam nimic in comparatie cu mandatul asta. Pot spune ca atunci am trecut ca pestele prin apa. In alea sase luni am stat pe camera cu contravenienti. Era un sef de camera al dracului. Foarte sever. Avea legitimatie de nebun.

La protestele tale nu-i facea nimeni nimic. Se lua de tine ca n-ai spalat sau aruncai tigara unde nu trebuia te halea. Era urias si dadea cu capul de la matura. Mi-am vazut de ale mele si am iesit. Pe mandatul asta am facut ce am facut. Am invatat sa ma tai pe meseveu.

Aveam un baietas pe camera care dispera si am vazut ca atunci cind nu i se dadea ceva se taia. Era 95, 96. am vazut asa, am facut si eu. Si ma intrebau ce faci ma de ce n-ai spus ce vrei si dupa aia sa te tai. Ca eu ma taiam dar nu spuneam de ce disperam.

Apoi, am inceput sa spun si eu. Ma taiam, iesea singe si eram calm. Dar imi luam masuri sa nu mor, era la sto. Bine, aici pe rahova am tras cu cutitul si era s-o mierlesc. Daca nu ma duceau la spital in cinci minute...Ziceam ceva la apel, nu se rezolva, pac, ma taiam. Veneau si ma intrebau de ce.

Si spuneam de ce. Ca vroiam sa-mi dea pastile. Sa ma duca la cabinet. Bine, eu poate vroiam si o suta de hapuri pe zi, dar nu putea nimeni sa-mi dea o suta. Si asa am luat vreo douasute si vreo patruzeci de fenobarbitar o data. Am luat de la cabinet, am vindut niste acareturi.

Am luat inainte de revelion si m-am trezit peste citeva luni. Ideea care era? Sa traiesc frumos sa nu mai stiu de nimic, sa uit efectiv de familie si de tot. Pina mi-am dat seama ca am vazut cum e cind se taia unul si lua hapuri. Rideau hotii, ca vorbea aiurea.

Am crezut ca esti tare cind faci asta, dar de fapt esti nimic.

Fericirea, dupa A.E.

Nu, bucurie si fericire nu exista aici. Deci, cautam sa ne mai indulcim si noi viata… bucuria cand mai vine familia, cand mai vine un prieten, cand mai primim cate-o scrisoare. O data pe an, sau la tzrei ani, cine stie? Mai faci o cumparatura, sa mananci ceva mai mult.

Cand mi s-a dat treningul, dupa nu stiu cati ani de zile de la magazia de la Craiova, eu parca mi-am vazut eliberarea. Asa m-am simtit, imbracat in niste haine civile. Niste lucruri pe care, asa, omul le simte chiar si in penitenciar. Niste bucurii.

Faci cerere de cumparaturi, iti cumpara sucuri, tigari, cafele. Dar sa-ti cumperi o rosie, sa cumperi un strugure. Ba iti gaseste motiv ca sunt prea coapte, ba iti gaseste motiv ca nu-ti da factura. Deci, cauta tot felul de motive din astea. Practic, eu am mancat toata vara.

Nu mai vorbesc de piersici, de caise. Multumesc lui Dumnezeu ca mi s-a cumparat si-un pepene.

Arta (pictura, tatuaj, traforaj, goblen, teatru) , dupa Babus, Remus, Barcila, Vasiliu, Hrib

Unii stau cu miinile in sin, altii modeleaza din te miri ce obiecte: icoane, barcute, cruci, cutii traforate. Arta lor e in afara aprecierii. Din lemn, cartoane, fiare, miez de pine mestecat in gura. Din tot ce pare inofensiv. Par. Din inutil. Manualitate. Mina pune mina pe piinea tavalita in saliva.

Mina impleteste parul adunat pe piepten zeci de zile. Spre a pierde timpul. Spre a cistiga bani. Spre a primi aprecierile vreunui sef, sau pentru vreun protocol al directorilor. Obiecte bune sa fie gata de Craciun, de Paste, de vreo zi a iubitei.

Semn ca tu, puscarias, indiferent de pedeapsa dai respect la mama, iubita, bunica. Dupa ce le-ai nenorocit viata.

Pictura, dupa Babus

Icoanele, cu pedeapsa asta, am inceput sa pictez. Pe sticla. Data de doamna directoare, de doamna Marin. Cu un set de vopsele, lucrez doi ani. Pe sticla merge foarte putin. Am reprodus ce-am vazut cu ani in urma. O poza, in ziar, sau cum sunt iconitele astea mici.

Si-am facut asa, din proprie initiativa – o bucata de geam mare, un metru pe saizeci. Normal, nu-i din proprie initiativa, ca am citit intr-un ziar de tripticul religios. Si asta… cum mi-am imaginat eu ca ar putea sa fie. Si-am facut Iisus pe tron, inconjurat de Maica Domnului.

Nu-s religios, dar nici nu e cum eram mai inainte de pedeapsa asta. Varsta.... 45 de ani, ca dus de apa. Stiam eu de mic, dar pe Bacau am luat-o. Am vazut unul care picta icoane, deci, in principiu. Majoritatea hotilor la puscarie, daca stie ceva, nu te-nvata. Ei, eu am fost cu totul altfel.

Eu, dac-am stiut ceva, nici nu mi-o fost frica de concurenta, cum se spune. Nu. ce-am stiut sa fac, l-am invatat si pe ala de langa mine… Pe Bazan eu l-am invatat sa sclupteze. Marin stia sa faca doua santuri si un sant. Si nici acuma nu stie.

Eu ii desenez, eu ii pictez, eu le fac pe toate. Eu l-am invatat. Nici nu mi-o fost frica niciodata sa-l invat pe ala de langa mine sa faca ceva. Pentru ca, indiferent cat o fi capul lui de bun…eu daca fac ceva si nu fac bun, nu-l mai fac. Nu-l mai fac.

Eu, daca vad ca nu-mi merge sa fac ceva, nu ma apuc, nu fac. Ce m-apuc sa fac, intotdeauna mi-o placut sa fac ceva care sa fie facut. Adica, cat m-o dus pe mine capul. Imi trece si timpul, dar nu neglijez nici partea ailalta, mai si castig… sa-ti faci puscaria cat mai usoara. Da.

Ca, apai, nu am timp sa ma gandesc. Gandurile te-mbolnaveste de ficat, te-mbolnaveste de plamani si-ti termina capul. Da, cine gandeste se-mbolnaveste…daca stai si te gandesti "Ce-am facut? Ma rog, ce fac aia? Ce fac ailalti? Cum? Asta te termina".

Iti termina capul, plamanii si ficatul. Si n-ai facut nimic. Asa, n-am timp sa ma gandesc.Acum stau si pictez. E, cat am fost mai tanar, faceam sport, faceam miscari… Acuma nu mai pot. Ies la fotbal si alerg. Minimum suflet am in mine si eu.

Cateodata, acuma, daca alerg o ora, ii gata – stau doua zile-n pat. Nu ma mai pot ridica.

Tudor Remus, primul care intra in Comisie, peste 6-7 ani, are site pe internet: www.artgallery.go.ro. Acolo-i stau picturile abstracte. Tipul acesta glumeste, dar niciodata nu povesteste crima. Tipul acesta face proteste departe, pina-n tribunale.

De ce e pasta de dinti expirata, de ce e un numar si nu are buletin, de ce e mincarea proasta, de ce a intrat sanatos si s-a imbolnavit.

Tatuajele, dupa Babus si Czampar

Babus: Tatuajele astea… cand m-am liberat in ’75. Eu le-am facut. Eu le-am facut! Cu tus. Asta-i cu cauciuc ars, ca atunci nu era tus. Cauciuc ars. Atunci nu se faceau ca acuma. 5 puncte (cu emfaza) Celule! (rad) inimioara de pe piept? Aiureli. Atunci, dupa ce le-am facut, toata ziua stateam si ma uitam numai pe piept.

Czampar: Coarne, o stea, in jurul ochilor, stele. La ochi si pe gat. Aici e un sarpe. Un simbol indian, mai mult. Vine de jur impejur. L-am facut cu aparat de tatuaj. Confectionat de noi, adica de mine: motoras, transformator, coarda de chitara, cateva fire si… ala e! Cu tus, tempera, rotring. Am niste lacrimi, in partea dreapta.

Asta e steaua…asta trebuia sa fie o tribala, dar nu e terminata. Asa am gandit eu. Poate c-a fost o prostie atunci la momentul potrivit, dar, nu stiu, mi se pare ca n-a fost o prostie, pentru ca nu le regret. Doare la-nceput, cand te-apuci. Dupa aceea, locul respectiv, cu cat mergi mai mult, cu atat amorteste si nu mai ai nici o problema.

Deci, merge foarte frumos. Te doare dupa aceea, cand te bati a doua oara, pentru ca el se umfla si a doua oara doare foarte rau. Si am asteptat sa treaca, ca sa pot sa-l bat a doua oara, dar nu s-a mai putut pentru ca am plecat pe la Politia Capitalei, in cercetari.

Ca am avut multa treaba acolo.

Traforajul, dupa Barcila

Acum fac cruce. Si cosulet traforat pot. Inele, cruciulite, casete. Din lemn, din plexiglas. Ca sa nu ma plictisesc. Sa-mi ocup timpul. Am un coleg care le deseneaza. Nu e chiar tipar, inspiratia o luam din diverse locuri si modelul e unic, ca-i desenat o data si, dup-aia, se arunca.

Deci, facem modelul, modelul crucii, de exemplu, are foarte multe decupaturi in interior, care sunt desenate pe hartie si trecute – apoi pe lemn cu indigo. Dup-aceea, modelul care a fost pe hartie, se arunca. Sa nu mai facem doua la fel.Unicate. Si, pana le taiem, asta dureaza destul de mult. Dar merge, merge.

Goblenul si teatrul, dupa Vasiliu

O balta cu niste gaste-acolo, un peste, un cerb care se balaceste in balta, acolo, un camp, asa, cu flori, cu pomi, cu brazi, cu astea si-un munte. Deci verde de doua feluri, albastru de patru feluri…Albastru – cerul, nu? Si verdele iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apa.

Am alb, cerul acolo o sa fie albastru, maro de doua feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot asa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de imbracaminte. Pur si simplu, n-avem ce sa facem. Stand in camera… bine, acuma am activitatea asta la Club.

Dar, cand m-am apucat de goblen, nu aveam activitate, stateam in camera 23 de ore din 24. O ora pe la aer, pe la club sau pe unde eram. Un coleg in camera m-a-nvatat goblen, sa zic asa, mi-a aratat, a avut incredere, mi-a dat material, mi-a dat panza, mi-a dat ata.

Bineinteles, nu d-aia care trebuie, a desfacut un prosop, ata de pe-un pulovar, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe panza cu pixul si-am inceput sa cos. Am colorat-o, cu ata colorata. Am facut vreo doua ghivece cu flori, am facut o icoana cu Maica Domnului, acum lucrez la un peisaj.

Paralel cu goblenul, merg la Club. Nu pot sa zic ca am un talent pentru a fi actor. Insa fac tot ce pot ca sa iasa bine, ceva frumos, atat pentru mine cat si pentru colegi. Piesa se numeste "Corabia nebunaticilor".

Eu am rolul unei detinute nebune care este o persoana sclifosita, pretentioasa si foarte culta, foarte educata. Sunt trei nebune, doi nebuni. Fac diverse ispravi. Corabia si ce-i acolo e puscaria. Corabia e asa cum e, un loc mic. Regizorul, un baiat, mi-a dat rolul. Fac orice rol fiindca n-am nici un fel de retinere.

E, pur si simplu, o piesa, un teatru. Facem repetitii, deja avem o saptamana de repetitii, mai avem inca doua care sa le facem si, pe data de 16, luni, e spectacol, are loc spectacolul. E un fel foarte bun de a trece timpul, mai ales pentru noi.

Oricum, cred ca stiti, acolo, intre noi dintre "mesevisti" acolo nu mai au loc decat trei momentan. E chestie de incredere sa mergi la Club. Ai avut un comportament bun si nu esti foarte periculos. Este o activitate de grup, este o activitate de divertisment. Simti ca esti mai liber la Club, e total diferit de sistemul de detinere.

Dar gindurile te seaca. Stai si te uiti ce-ai facut in urma.

Papuselele si crucile, dupa Hrib

Pun 3-4 carpe una langa alta si devine o papusa. Acuma, cererea si oferta.

Daca piata asta cere, eu daca am lut (am lut special, trimis din SUA), iau lut d-ala care pentru mine costa foarte mult, asa, si fac o statueta, sa zicem, sa reprezinte, eu stiu, un corp de om, un Hercule, o chestie de-asta… Ei, daca i-l dau lu’ unu, sa zicem, Curca sau Cacacea sau Vasile Roata, de-ai

puscariei, sta si se uita asa la el si: "Ce dracu’ e cu mascacarea asta de-aici? Du-te dracu’ cu ea". Ei, daca-i pun in fata un preot d-ala care-l apas pe cap si scoate sexul… "Cat vrei? O cutie de cafea si cate pachete de tigari?" Asta cere, asta vand.

A spus odata, la o emisiune a lui Teo, Adrian Copilul Minune o vorba: "Daca publicu-mi cere sa cant pungi, pungi cant!". Asa si asta. Ei vor cruci, tot felul de icoane d-astea pe sticla. In ultimul timp se vinde-un fel de ursuleti à la Cocolino. Blanite, din carpe, prostii d-astea.

Pai, vin atatia frati aicea: vin adventisti, baptisti, iehovisti, penticostali, evanghelici ce sunt aia acolo. Si tot vine, nu exista o camera sa nu fie unu care sa nu pretuiasca Biblia, adica sa nu deschida Biblia, s-o citeasca.

Ei, ceilalti in jur il vad, intreaba, pun intrebari, se-apropie cat de cat. El crede ca, punand mana pe crucea aia si avand, facand asa ceva, zice ca gata! Se-apropie si el de Domnul si-l iarta. Cacaia cultura!

Rebusul, dupa Vincze

Acum am mincat, am primit ziarul in maghiara si m-am apucat de rebus. La rebus, definitia e importanta si incerci s-o rezolvi si cind o rezolvi, iti ramine ceva si in minte nu doar pe hirtie. E vorba de putin calm dupa zilele astea, te simti bine dupa ce faci un rebus.

Simti ca ai facut ceva si ai succesul ala ca a iesit ceva, din ce trebuia sa iasa. Fac si pe A5 si pe A0, dar pe A0 e destul de mare si complicat. Dar totusi le fac. Completez cu creionul, cu pixul inseamna ca trebuie sa fii un om hotarit.

Fiind vorba de rebusuri nu poti fi asa hotarit trebuie sa stii foarte multe si omul si greseste, mai sint si cuvinte care se scriu diferit, se mai si gresesc. Cind nu mai stiu sa continui pe unul, ma apuc de altul, dar intotdeauna revin la cel pe care nu l-am terminat, ca sa mai caut, ca sa mai gindesc.

Cind ma apuca, cind am chef, cind am timp liber,cind simt nevoie de spirit ca sa ocup ceva, atunci. Imi plac cel mai multe cele care rezulta dintr-un banc, ca mai poti trage niste sfori, te gindesti ce pot sa fie. Sint destul de grele aforismele.

Am gasit, acum ultima oara niste aforisme cu cuvinte mai rare, e greu sa gasesti exact termenul respectiv. Am ceva dictionare, am si un atlas al lumii din 62, dar deja nu mai e actuala, nu gasesc cu exactitate ce caut. Un atlas mai deosebit costa. Atlasul l-am mostenit de la tata, ce avea hobbyul asta.

Animalele, dupa Dobrovolski si Czampar

Dobrovolski: "Mai omor timpul cu o pisicuta si hamsteri. Pe Vasilica l-a cumparat colegul meu de camera era mititel si vai de steaua lui. Sperios si l-am ingrijit si acum a revenit pe fagasul normal. Mai e o ocupatie, mai il injuri, mai aia, trece timpul cu el. A fost si bolnav vreo trei zile deoarece a lins insecticid de gindaci.

L-au vaccinat doctorii si si-a revenit. Doarme singur in pat. Se joaca cu hamsterii. Si eu stau si ii vad. Mai bine le dau lor de mincare decit sa maninc eu. Si nu-i dau la nimenea. Nu au valoare astia pentru mine. Nu-i dau nici sa ma pice careva cu ceara.

De ce sa fac eu asa ceva? Sa dau sentimentele mele pentru patru penale?"

Czampar: "Am niste hamsteri, care mi-a fatat acuma si trebuie sa-i cer lu’ domnu’ comandant niste talas. C-am doua soricioaice care mi-a fatat. Nu le pun nume. Astia sunt tigarile mele. Cand se fac mari, eu ii vand, iar se fac altii, iar ii vand. Nu ma atasez, pentru ca m-am atasat odata.

Au murit unii din ei. Ca mai si moare…Aveam un coleg care nu-i prea convenea si nu spunea. Daca, macar, ar fi spus ce-aveam de facut. Dar nu spunea. Si searea le facea felul. La cate unu, doi. Si-ti dai seama, ca, din senin, nu moare. Ii tin in acvariu.

Si cand vreau sa uit, ii mai tin in brate, ma joc cu ei, le dau drumul prin camera. Si, cateodata, stau atent la ei, le urmaresc toate… felul lor de a trai. Au minte mai bine ca un om. Deci, isi cresc puii mai bine ca o femeie. O femeie isi mai neglijeaza copiii, dar animalutele astea , nu.

Sunt foarte atente si, totodata, si-i apara. Sunt in acvariu, dar, daca bagi mana la ei, te musca. Mai ales cand au pui. Si, ca sa fac curat, imi ia 10 minute ca sa spal dupa ei. Si bag mana cu frica, ca ma musca. Am avut atatea muscaturi p-aicea.

Nu musca asa tare, dar teama aia, senzatia..."

Tuica, dupa Gavrila

Din cauza de lipsa de ajutor, m-am descurcat si eu. Era profitabila ca pret. Cu materialele la indemina am facut un cazan si un sistem de racire. In sticle de plastic puneam cartofi taiati marunt cu zaharul. Cu un pachet cun cumparai 20 de cartofi. Zaharul era 1 viceroy.

Asteptai 3-4 zile sa fiarba si daca aveai noroc ca atunci sa nu vina perchezitia scoteai dintr-un kil de cartofi si un kil de zahar aparoape 1,5 kg de tuica pe care luai 15 pachete de tigari.

Pentru sistemul de racire m-am gindit la un dispozitiv artizanal, facut din cablu de antena, ai scoteam firul interior si astfel era furtun de racire dupa aia il puneam la o sticla goala de 1,5 de plastic in forma de spirala iar la rindul ei aceasta sticla intra in alta de 2,5 unde puneam apa rece.

Sursa de caldura era o rezistenta de 2000w care era interzisa si daca te prindea cu ea luai raport de pedepsire.cazanul era o oala de 2 kg. Nu m-am atins de tuica, decit la craciun si de ziua mea. Nevoia te invata sa treci peste cea mai mare parte a greutatilor care apar in viata.

De cind m-am apropiat de dumnezeu nu am mai facut. Am simtit ca nu e bine ce fac. Primesc reprosuri de la prieteni, dar le spun sa faca ei daca vor.

Iubirea, dupa Constantin Valentin

Nu dadeam nimic, ca ele dadea. Si-le scriam tot felu’ de prostii. Tot puscariase. Faceam mesive care vrea ele, d-alea de dragoste, tot felu’ de prostii. Si le scriam. Eu:"Fa, nu stiu sa scriu" – "Lasa, ba, ca-nveti sa scrii acuma". Si-am invatat sa scriu cu ele imediat, scriind.

Aici, la puscarie. Stateam pe geam, fluieram, vorbeam… "Fa, te iubesc, iti dau o mie, sa am ciocolata. Fumez David , Romans. " Faceam misto. "Ma, care esti ala?" – "Uite, fa, aicea, deasupra ta, nebuno. Ia scoate oglinda.

Uite-ma, na!" – "Cati ani ai, mama?" – "Atata" – "De unde esti?" – "Din Berceni" – "Pai, stau langa tine". Eu nu eram din Berceni. Stiam niste baieti care statea pe-acolo. "Da’ cum te cheama?" – "Cutare" – "Si ce pedeapsa ai?" – "Pai, daca vorbesti cu mine, nu vorbesti de mila.

Vorbesti, vorbesti de placere, nu de mila. Am meseveul". Le dadeam tot, pastile de somn. Ele statea in veceu ca sa vorbeasca cu mine. Eu tot in WC, dar la etaj. Altfel nu le lasa sa vorbeasca. Si stateam pana dimineata de vorba. Ma treceam seara la cabinet. Ziceam ca mi-e rau.

Toate prostiile vorbeam, ce vrea ele sa stie de la mi