„Mă aştept la mai multă implicare impotriva corupţiei decit acum. Doresc efecte vizibile”, spunea Gunter Verheugen in iunie acest an. A fost adorat atunci de presa şi opoziţia din Romania. Acum, a afirmat că doreşte să incheie negocierile cu Bucureştiul pe 24 noiembrie.

Spre ghinionul său, data asta cade cu doar citeva zile inaintea alegerilor din Romania.

De unde o intreagă isterie bazată pe ideea că Verheugen nu face decit să il ajute pe amicul Năstase să ciştige alegerile. Zvonuri date ca sigure spun că Verheugen s-a lăsat corupt, se invirt chiar şi cifre de către cei care mereu au conspiraţii pregătite pentru a explica orice.

Un amănunt este lăsat deoparte: nu doar mandatul lui Adrian Năstase este pe sfirşite, dar şi cel al lui Gunter Verheugen. Tehnic vorbind, mandatul comisarului s-a şi terminat. De la 1 noiembrie, el joacă in prelungiri pe acest post pentru că gilceava dintre Parlamentul European şi comisia Barroso a dus la aminarea investirii noilor comisari.

Aşa că cei vechi au mai rămas in funcţie pentru o lună. Adică incă trei zile după alegerile din Romania, timp in care nici măcar rezultatele oficiale nu vor fi ştiute.

De ce ţine Gunter Verheungen să termine el negocierile şi de ce nu il lasă pe noul comisar pentru extindere să o facă? Pentru că nu este deloc sigur că se va mai intimpla in acest an şi nici măcar la inceputul anului următor.

Dacă nu se vor termina rapid, procesul de aprobare din partea statelor membre s-ar putea prelungi peste 2007 şi s-ar putea ca Romania să mai stea o tură, să aştepte Croaţia. Pină cind noul guvern de la Bucureşti şi noua Comisie vor relua negocierile pe cele mai grele capitole rămase in suspensie, se pot pierde citeva luni.

Asta in situaţia in care noua Comisie rămine hotărită pentru aderare in 2007.

Pentru că aceasta este motivaţia de substanţă a lui Gunter Verheugen: poziţia ambiguă a noilor comisari, ca răspuns la corul de voci care se intreabă de ce atita grabă, de ce trebuie Romania neapărat să incheie rapid negocierile şi de ce trebuie musai să adere in 2007.

Noul comisar pentru extindere, finlandezul Olli Rehn, este o figură mai degrabă ştearsă, nu este clar ce opinie are in această chestiune şi nici nu pare destul de puternic să se impună in faţa circotaşilor. In plus, responsabilităţile sale se extind şi spre zona fostei Iugoslavii, de unde se anunţă noi pretendente.

Gunter Verheugen a exprimat de mult ori dubii cu privire la Romania, a declarat de citeva ori că o decuplare de Bulgaria este probabilă, dind emoţii oficialilor de la Bucureşti. Dar pare că acum a luat o hotărire şi se ţine de ea.

Nu a fost deloc un comisar comod pentru guvernul Năstase, a dat de pămint cu incapacitatea acestui guvern de a implementa cele promise, a criticat corupţia, a patronat redactarea unui raport de ţară care nu a scăpat nici una dintre greşelile cabinetului.

Acelaşi Verheungen se trezeşte acum acuzat că face mici jocuri politicianiste pentru a ajuta acest guvern.

Cei care se bucură cind aud criticile venite din Parlamentul European la adresa deciziei de finalizare rapidă a negocierilor uită că este vorba despre vocile care consideră că extindererea cu zece ţări este deja prea mult şi doresc aminarea Bulgariei şi Romaniei.

Aşa cum o face tot mai des in această campanie, Traian Băsescu a deschis un nou front inutil şi costisitor de confruntare electorală. A spus că Verheugen profită de dorinţa lui Năstase de a se lăuda cu incheierea negocierilor şi că guvernul va ceda nepermis.

Ar fi fost mult mai eficient să accepte rezultatul (bine că le-aţi incheiat!) şi să sublinieze penibilul situaţiei. A finaliza capitolele doar prin străduinţa lui Verheugen, la mai mult de cinci luni după Bulgaria, nu este un motiv de laudă.

Dacă se va lăuda cu asta pe la toate televiziunile, Adrian Năstase va dovedi incă o dată că este un polician minuscul. PSD promitea in 2000 ca slogan de campanie „integrarea demnă in Europa”.

Demnitatea PSD ţine de norocul de a da peste un comisar care iese din limitele birocratice ale funcţiei sale pentru că vede tabloul general al situaţiei.

Nu vom negocia in genunchi, spunea politicianist Năstase in 2000. Exact asta face acum. Norocul Romaniei nu este că a avut un guvern Năstase, ci că un catolic din Italia şi-a spus o părere sinceră despre homosexualitate, a fost respins de Parlament ca viitor comisar, iar Gunter Verheugen a mai rămas o lună acolo.

Iar culmea politicianismului ar fi ca guvernul să se laude cu asta.

Pentru că a venit vorba despre homosexualitate, europeanul Mircea Geoană pozează in vehement apărător al valorilor creştine, indignat de toleranţa lui Băsescu. Domnul Geoană are resurse nesfirşite de a poza in Pinocchio.

Cit despre Traian Băsescu, trebuie să inveţe că antipesedismul merge doar la Bucureşti, nu trebuie să devină o grilă prin care işi explică lumea. Cum i-ar spune amicul său Jacques Chirac, in cazul Verheugen Traian Băsescu a pierdut o bună ocazie să tacă.