La Sectia de votare nr. 1461, amenajata la Accademia di Romania din Roma, pina la ora 19.00 au reusit sa voteze cu putin peste 1.000 de oameni. Si asta pentru ca au tinut neaparat sa-si exercite dreptul, infruntind o coada imensa, “ca la piine, pe vremea lui Ceausescu”, dupa cum aprecia resemnat un elector. Multi au renuntat si au plecat cu pasaportul nestampilat.
La fel au stat lucrurile si la Milano.
In perioada care a precedat ziua de 28 noiembrie, reprezentantii Ambasadei Romaniei de la Roma s-au facut luntre si punte pentru a-i convinge pe romani de importanta exercitarii dreptului de vot, dupa afluenta scazuta de la referendumul pentru modificarea Constitutiei. Atunci au votat 1.500 de romani, din aproape un milion cit se estimeaza ca sint in Italia.
Patru cabine pentru mii de alegatori
Preotii i-au indemnat pe enoriasi sa se prezinte la votul de duminica. Asociatiile au umplut pietele cu fluturasi cu continut imperativ - “Mergeti la vot!” -, iar presa de limba romana din Italia n-a facut economie de spatiu pentru a-i convinge pe compatriotii nostri sa se prezinte la urne. Si oamenii au venit. Cu miile.
Insa nu existau decit patru stampile de vot, motiv pentru care s-au facut cozi ca la chesturile unde imigrantii din Italia isi petrec zile si nopti pentru obtinerea permiselor de sedere. In spatele a patru cabine de vot, coada de mii de persoane se intindea pina dincolo de portile Institutului roman de cultura, fondat de Vasile Parvan in 1922.
Un student la teologie, care a dorit sa ramina anonim, a vrut sa depuna “undeva” o plingere, pentru faptul ca, practic, n-a putut vota: “Eu am un program. Am venit la 15.50, dar in jumatate de ora au intrat 20 de persoane. Am vazut in fata sectiei de votare oameni care au plecat fiindca nu aveau timp sa stea la coada. As vrea sa depun o plingere, dar n-am unde”.
La fel de suparat a fost si Irimiciuc Silviu Dan, 34 de ani, din Suceava: “Proasta organizare. Am asteptat doua ore si jumatate sa votez. Foarte multi au plecat. Parerea mea e ca autoritatile au facut-o intentionat. Se stie ca oamenii plecati in strainatate, care n-au plecat de bine de acasa, voteaza impotriva puterii din Romania. Si asa s-au organizat sa voteze cit mai putini”.
“O porcarie. Sa vina televiziunea sa filmeze”
“Sint plecata de la 5 dimineata de acasa. Vin de linga Roma”, ne-a spus Ileana Sandu, 48 de ani, din Galati. Am intrebat-o de ce o mai intereseaza cine iese la vot in Romania. “Pentru copiii mei, pentru copiii copiilor mei, pentru viitorul lor. Ma intereseaza. Nu pot fi indiferenta. Dar nu ma asteptam sa fie atit de greu sa votezi”.
Marius Livanu, 31 de ani, pastor evanghelic, liderul citorva mii de “pocaiti” din Roma, ar fi adus si mai multi votanti, dar ceva nu a functionat cum trebuie. “Ambasada mi-a promis un autocar, dar in ultima clipa s-a contramandat. Daca stiam, ne organizam mai bine”. Preotul ortodox Constantin Balauca nu s-a asteptat sa gaseasca rind la votare. “Trebuiau sa se organizeze mai bine.
De o luna si jumatate anunt oamenii sa vina la vot. Puteau totusi sa puna mai multe cabine”.
“Jos Nastase!”
Pe la ora 17.30, spiritele se incinsesera. S-a strigat de citeva ori “Jos Nastase!”, fara ca situatia sa degenereze. Dar era clar ca toata lumea bulucita pe holurile cladirii n-ar fi avut timp sa voteze pina la ora 21.00. Consulul Romaniei, Cornel Visoiu, seful comisiei electorale, a cerut de la BEC suplimentarea personalului. Si s-a aprobat.
EVZ: Domnule consul, cu citeva luni in urma, la intrebarea “Daca vor veni 20.000 oameni sa voteze?”, ati raspuns ca sinteti pregatiti sa primiti pe toata lumea.
Cornel Visoiu: “Nu ne asteptam la o asemenea afluenta. Pe linga acest lucru, legea a stabilit ca biroul electoral sa fie format doar din trei persoane. De o jumatate de ora am primit aprobare de la BEC sa suplimentam numarul membrilor din biroul electoral cu personal din ambasada, ceea ce am si facut. Si acum merge mai repede.
O alta cauza care incetineste operatiunile este obligativitatea inscrierii codului numeric personal pe lista electorilor”.
La Milano votasera pina la ora 19.00 aproximativ 1.000 de persoane. Alte citeva mii si-ar fi putut exercita dreptul, dar n-au avut curaj sa stea la coada.
