De cand Traian Basescu a plecat la Palatul Cotroceni, Partidul Democrat mai are doar miscari spasmodice si pare ca a ramas fara cap. Institutia presedintelui interimar functioneaza fix o zi pe saptamana, miercuri, cand Emil Boc vine la Bucuresti si este asaltat de zeci de petenti cu CV-uri in mana, care vor macar un post de subprefect sau de adjunct de agentie.

Vicepresedintele PD Adriean Videanu coordoneaza negocierile cu FMI in fruntea unui minister cu patru angajati, iar in timpul ramas liber incearca sa opreasca distributia de pixuri pe care scrie ca Ludovic Orban va fi candidatul Aliantei D.A. la Primaria Capitalei.

Vasile Blaga nu va fi niciodata mai mult decat un bun organizator, iar ceilalti veterani ai partidului sunt suparati si stau in expectativa dupa ce Traian Basescu i-a taiat intai de pe lista de ministri, iar apoi si de pe cea a secretarilor de stat.

Cozmin Gusa, care si-a inchipuit ca acum este momentul sa preia el initiativa, a fost trimis la loc, in pluton, fiind lasat chiar si fara functia de lider de grup. Realitatea este ca, in chestiunile esentiale, in special in cele legate de guvernare, Traian Basescu continua sa dirijeze PD, exact asa cum facea si fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, cu PSD-ul.

Cel mai bun exemplu sunt interventiile facute de la Palatul Cotroceni la numirea ministrilor si secretarilor de stat.

Basescu a trimis in Executiv doi fosti subordonati de la Primaria Capitalei, precum si un fost consilier de stat din Administratia Prezidentiala, a blocat numirea lui Sorin Frunzaverde la Ministerul Apararii si l-a convins pe Mircea Miclea, dupa o lunga convorbire telefonica, sa accepte Ministerul Educatiei.

Tot el l-a dat jos de la Prefectura Capitalei pe Silvian Ionescu si a propulsat-o pe Mioara Mantale, iar lista secretarilor de stat sustinuti de PD nu a fost finalizata decat dupa ce Emil Boc a trecut pe la Cotroceni. Totusi, pana in iunie-iulie, cand va avea loc congresul partidului, PD trebuie sa-si gaseasca, oficial, un nou presedinte.

Un presedinte care sa poata controla diferitele grupuri de interese din interior, sa ajute partidul sa creasca in sondaje si sa poata pastra echilibrul in relatia cu PNL. Deja este vizibil faptul ca, dupa ce Basescu a devenit presedinte, iar Calin Popescu Tariceanu premier, PD a inceput sa fie remorcat de liberali, care au castigat in notorietate.

Problema PD este ca Traian Basescu a crescut peste partid precum un nuc batran, la umbra caruia nu rasare nimic.

Basescu a avut un fel de talent in a selecta si promova personaje mediocre precum Anca Boagiu, mediocra ca ministru si deputat, intriganta notorie in partid, culturistul Marius Marinescu, cel care s-a suparat si a plecat cu WC-ul si bideul, Dan Liga, astazi parlamentar PRM, sau Cristina Parvulescu, blonda care urma sa conduca afacerile europene fara sa deosebeasca intre Consiliul Europei si

Comisia Europeana. Sub pretextul innoirii clasei politice, el a trimis in Parlament o oaste de stransura formata din prieteni de afaceri sau fini ai baronilor ramasi pe dinafara listelor.

Acum iese la iveala si ca, dincolo de faptul ca nimeni nu stie cat sunt de pregatiti acesti oameni sa faca fata luptelor politice, statutul PD nu le permite sa ocupe nici un fel de functii de conducere in partid sau in Parlament, intrucat nu au vechime.

In consecinta, pentru functia de presedinte al partidului, pedistii vor avea posibilitatea sa aleaga intre fix doua variante: Adriean Videanu si Emil Boc.

Acesta din urma este deja excedat de actualul sau statut de primar si presedinte, si-a pierdut orice urma din amabilitatea sa traditionala, este speriat de presa si nu mai reuseste sa se exprime decat prin lozinci in care anunta ca PD "urmareste doar interesul national".

Desi necopt politic, Adriean Videanu, in schimb, si-a pastrat bunele relatii cu ziaristii, iar faptul ca el coordoneaza negocierile cu FMI i-a adus suficienta vizibilitate. El ar putea ajunge presedinte al PD foarte usor, dar cu o singura conditie: sa castige alegerile pentru Primaria Capitalei.

Lucru deloc simplu, cata vreme PSD se pregateste serios ca, in frunte cu Sorin Oprescu, sa intrerupa sirul celor cinci infrangeri consecutive.

Vizibilitatea pe care o are, insa, astazi, negociatorul Videanu s-ar putea intoarce impotriva lui fie in cazul unui blocaj - asemeni celui prefigurat ieri -, fie in momentul in care, urmare a acordului cu FMI, romanii vor plati cu 25 la suta mai mult pentru benzina, gaze si curent.

Poate si din acest motiv, el vrea ca alegerile pentru Bucuresti sa se desfasoare cat mai devreme, inainte ca electoratul sa citeasca noile facturi la energie. Pe termen lung, riscul este ca, si dupa ce PD isi va gasi un presedinte, slabiciunea sa interna sa devina un obstacol in calea fuziunii cu liberalii.

Negocierile nu vor putea incepe decat atunci cand ambele partide vor simti ca se afla pe pozitii de egalitate. Acceptand sa negocieze dintr-o postura inferioara, pedistii stiu ca risca sa nu detina nici o influenta in viitorul partid si sa esueze printre liberali precum fostii lideri ai ApR sau UFD, Teodor Melescanu si Varujan Vosganian.

Doar daca PD isi va rezolva disensiunile interne si-si va gasi un lider puternic si capabil se va putea duce pana la capat ideea fuziunii si a formarii unui partid popular.