Baronii serviciilor secrete romanesti strang randurile. Basescu le-a acordat o perioada de gratie. Alegerile de la sfarsitul anului trecut le-au provocat emotii. Au desfiintat departamentele care faceau bani pentru PSD si au sters toate urmele. Acum se reorganizeaza. Sase luni de zile isi vor mai face de cap. Serviciul de Informatii Externe doreste autonomie financiara.
La prima vedere, e totul perfect. Bugetul de stat scapa de o cheltuiala. Opacitatea SIE acopera dinozaurii Securitatii. Fara o initiativa legislativa clara, degeaba va declara presedintele coruptia o problema de securitate nationala. In ceea ce priveste criminalitatea economico-financiara si coruptia institutionalizata, serviciile secrete trebuie sa devina transparente.
Statul roman a scapat din mana situatia.
Chiolhanuri nipone cu program romanesc
Eugen Dijmarescu si-a dorit toata viata sa ajunga ambasador in Japonia. A reusit intr-un tarziu. Bolnavi si el, si sotia, Dijmarescu a fost un om de paie in Japonia. Ambasada romana de la Tokio este o cladire impresionanta. Nu sunt multe ambasade la Tokio ca aceea a romanilor. Un bunker, o cetate costisitoare, ticsita cu securisti.
Generalul Isac a fost o lunga perioada de timp consul, iar generalul Ruset - consilier economic.
Cel mai in vana era generalul Valcea Marian. Adjunct al lui Dijmarescu, Valcea conducea ambasada din umbra. Bun prieten cu Ion Iliescu, se lauda cu orice ocazie ca a fost sef de misiune la Teheran. Si se comporta ca atare. Din pricina sanatatii precare a ambasadorului, "adjunctul" isi facea de cap. Personalul ambasadei ii stia de frica.
Valcea, un killer prin aspect si atitudine, era mult diferit, spre exemplu, de Isac. Lasa impresia ca te executa pe loc daca primeste ordin. Si o face cu placere. Personalul ambasadei o ducea destul de greu in anii '90. Prost platiti, oamenii faceau foamea pe la Tokio. Surse neoficiale spun ca traducatorul oficial al ambasadei, Petre Stoian, este un homosexual notoriu.
De altfel, singurul care muncea. In rest, nimeni nu facea nimic. Stoian a fost vazut deseori culegand monede de un yen din parcul invecinat cladirii. Pentru tigari. 10 yeni pachetul.
Generalul Valcea era un om inventiv. Bun organizator de chiolhanuri. Ca sa faca banu', a hotarat, fara sa aiba acceptul Bucurestiului, sa inchirieze ambasada. Tot statea degeaba. S-au organizat petreceri si chiolhanuri bizare pentru snobii japonezi. Pe bani grei. Doua sau trei sali adaposteau licitatii de tot felul de obiecte ciudate.
Au fost aduse formatii de muzica romaneasca si balerini care treceau din registrul clasic in programe artistice de muzica populara. Showbiz ' la SIE. Cu aceasta ocazie, personalul ambasadei se punea pe treaba. Gateau sarmale si carnati pentru distinsii oaspeti.
Japonez de Moscova
Promovarile la post bazate pe relatii SIE au afectat si ambasada de la Tokio. Este cazul tanarului Alin Ivanov, in varsta de 36 de ani. La urma-urmei, nu e vinovat ca a ajuns dintr-un ingineras obscur atasat cultural la Tokio. A fost reciclat si promovat la post de Serviciul de Informatii Externe.
"Alin San" este fiul unei scriitoare de carti pentru copii, Pasionaria Stoicescu, si al unui "oarecare" Ivanov. Probabil, lipoveni din Tulcea. In privinta studiilor de limba japoneza, atasatul cultural a studiat la... Moscova. De altfel, un institut foarte serios de studii orientale. Din pacate pentru el, "nu este in stare sa lege doua vorbe", spun specialistii.
Evenimentele culturale (rare) organizate de ambasada reprezinta un adevarat calvar pentru "japonezul de Moscova". Tolerat si ascultator, Alin este o mina de aur. Valcea trage cu usurinta sforile, manipuland incompetenta si coruptia.
Codul bushido al diplomatiei
Un bun exemplu de manipulare a fost vizita oficiala a diplomatului Razvan Ungureanu la Tokio. In 1999, actualul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, era o tanara speranta a diplomatiei romanesti. In calitate de secretar de stat, a efectuat o vizita oficiala in Japonia. Trebuia sa se intalneasca cu omologii sai japonezi si cu alte persoane oficiale.
Ambasada romana din Tokio avea datoria sa aranjeze detaliile vizitei. Spre exemplu, niponii trebuiau informati despre varsta frageda a diplomatului roman. Valcea nu a miscat un deget. Dimpotriva. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate.
Aroganta traditionala nu le permite intalniri si discutii cu persoane tinere. Or, pana si fizionomia lui Razvan Ungureanu le inspira incompetenta. Fara o pregatire prealabila din partea lui Valcea, "codul diplomatic" japonez nu a fost respectat. Vizita a reprezentat un esec. Agenda de lucru - nula. Oamenii ambasadei nu au facut nimic pe tot timpul vizitei oficiale.
Ungureanu a zacut prin ambasada fara sa aiba vreo intrevedere. Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care s-a intors rusinat, umilit si cu coada intre picioare. Ii va purta pica securistului toata viata pentru acel episod.
La numai cateva luni dupa eveniment, onorabilul Iliescu viziteaza neoficial Japonia. Nu mai era presedinte. Sub obladuirea si cu sponsorizarea unui cunoscut mafiot, Kobaiashi, Valcea se ocupa de tot. Personalul ambasadei zbarnaie. Iliescu este primit cu inalte onoruri. Aproape ca un sef de stat. Iliescu a avut numeroase intalniri.
A tinut dicursuri la tot felul de institutii, universitati particulare sau de stat.
Valiza diplomatica la container
"Sa traiti! Permiteti sa raportez! La ambasada Romaniei de la Tokio nu s-a mai intamplat nimic deosebit in ultimii ani", ar putea spune Valcea. Fata de alte misiuni diplomatice in aceasta tara, cea romaneasca e invizibila. Linistea a fost spulberata rareori. O misiune de vreo 20 de insi a Camerei de Comert a Romaniei, condusa de George Cojocaru, s-a aventurat in Japonia.
Oameni de afaceri, in mare parte sefi de mamuti economici cu uriase datorii la stat, cautau sa obtina de la niponi credite preferentiale. Cei de la ARO Campulung doreau sa-si doteze rablele cu motoare Toyota. Japonezii nici ca i-au bagat in seama. Prezentarile au fost sub orice critica. Oamenii de afaceri romani nu au avut prezentari in limba japoneza. Nici macar in limba engleza.
Chinuiti cu termeni tehnici romanesti, japonezii motaiau prin sala. Organizare sub orice critica. Personalul ambasadei avea cu totul alte prioritati. Business-uri proprii. Dijmarescu se deplasa mai mult cu taxiul. "Sefu', mai scuteste-ma. Am o treaba", il trimitea la plimbare soferul ambasadei pe diplomat. "Ce, ma? Iar ai vreun business?", chitaia intelegator Dijmarescu.
Omul avea o afacere serioasa. Trimitea in Romania cu valiza diplomatica, in fapt un container pe vapor, piese de la masini second hand. Soferul afacerist are o vila misto chiar in centrul Bucurestiului.
Samuraii SIE de ieri si de azi
SIE si-a recrutat samuraii cu ochi albastri din simpatizantii partidului comunist japonez Nihou Kominto.
Japonia a avut dintotdeauna un puternic partid comunist. Inainte de 1989, dupa modelul sovietic, tovarasii niponi erau trimisi la studii in tarile fratesti. In Romania au urmat Dreptul. Ai nostri s-au inspirat dupa modelul "nevestelor KGB". Suzuki, Mutzushika si Shiga Shigehito au fost "casatoriti" cu romancute. Mya Kosey, mai traditionalist, a scapat.
Mutzushika era cel mai inteligent dintre samurai. Este profesor universitar pe bune, specialist in studiul fostelor tari comuniste ex-sovietice. Mya Kosey s-a specializat in etnografie si fotografie. Vorbeste bine limba rusa, precum si romaneste cu accent morosan. Shiga Shigehito are o poveste mai interesanta.
Inainte de '89 era corespondent al oficiosului "Akahata" ("Steagul Rosu") in Romania. Aflat intr-o excursie in Spania, a cunoscut-o pe Daniela Pantazi. Ghid ONT pe Europa Occidentala. Fata insotea un grup de turisti. S-au cunoscut, s-au placut si s-au luat. Cei doi se casatoresc la Bucuresti. Cununia religioasa are loc la biserica Boteanu si este oficiata de parintele Galeriu.
Nas - Ion Iliescu. Din ziua aceea, Shigehito se transforma intr-un om de afaceri de succes. Mare importator de vinuri romanesti in Japonia. Restaurantul "Darie" (personajul central al romanului "Descult" de Zaharia Stancu) din Tokio este hogeacul actiunilor informative romanesti pe teritoriul Japoniei. Daniela Pantazi a devenit pupila generalului Valcea.
A depus eforturi pentru a reda credibilitatea ambasadei in randul diasporei romanesti. Sub tutela diplomatica, a incercat sa construiasca o punte si sa organizeze comunitatea romaneasca. Nevasta samuraiului a respins intotdeauna ideea ca ar fi colaborat cu Securitatea, pentru a obtine postul de ghid pe Europa Occidentala.
Japonezii nu stau nici ei degeaba. Sub umbrela unei organizatii internationale de voluntariat, JICA, trimit agenti sub acoperire in toata lumea. Inclusiv la Bucuresti. Japan International Cooperation Agency este, la prima vedere, un fel de asociatie de voluntari fara frontiere. Tara noastra a acceptat cooperarea cu JICA in cele mai ciudate domenii.
In capitala Romaniei, samuraii cu ochi albastri se ocupa cu "studiul aprofundat al transportului urban in orasul Bucuresti si zona metropolitana"! Hai lelita-n deal la vie! JICA este in fapt o retea informativa cu acoperire globala, dupa chipul si asemanarea celor americane. Unul dintre "voluntari" era Kenichiro Fujiwara. Un oarecare Nara conduce filiala JICA pentru Romania.
Se pare ca au o buna colaborare si cu Administratia Porturilor Maritime Constanta. SIE stie si ii accepta. O veste buna pentru presedintele Basescu.
Un articol de Eduard Ovidiu Ohanesian
