Dosarul Tiriac jr. este un test pentru Justitie, iar in instanta este chemat un intreg sistem de complicitati care submineaza statul de drept. Este si o piatra de incercare pentru actuala Putere.
Opinia publica discuta astazi nu despre implicarea tinarului si rebelului Tiriac in afaceri cu droguri (trafic sau consum), ci despre legalitatea anchetei desfasurate de Parchetul General sub presiunea, recunoscuta partial si ambiguu, factorului politic.
Timp de patru ani, presa a atras atentia ca exista imixtiuni politice in actul de justitie, dar nu a putut proba, pina acum, cu nume, date, fapte, suspiciunea. Si, de fiecare data, i s-a ris in nas ori i s-a raspuns ca exista imixtiuni, dar acestea nu se fac prin telefoane sau chemari la ordin, asa cum isi imagineaza ea, presa, ci intr-un mod mult mai subtil, de nedemonstrat.
Dosarul Tiriac jr. arata insa fara echivoc ca administratia PSD nu a folosit manusi cind a sugrumat Justitia: amprentele lui Ion Iliescu si ale lui Adrian Nastase sint peste tot.
Scandalul creat in jurul dosarului Tiriac jr., trimis in judecata pentru consum de droguri, depaseste prin importanta persoanele implicate. Procesul lui Alexandru Tiriac nu mai este doar unul penal. La bara sint chemate institutiile si sistemul de complicitati care tin Romania inca departe de statul de drept. Este acuzat modul abuziv si discretionar in care administratia PSD a exercitat puterea.
Ce avem pina acum in cazul Tiriac? Un dosar din care au disparut documente. Un procuror general care a afirmat, public, ca fostul presedinte Ion Iliescu i-a sugerat sa nu cada in vreo capcana in instrumentarea cazului.
O solicitare oficiala a ministrului Justitiei de a se cerceta maniera in care procurorii Muscalu si Gheorghisan si-au facut datoria si plingerea penala a lui Tiriac jr. – anuntata ieri de tata – impotriva procurorilor Neagoe si Crisnic, cei care au avut dosarul pe mina in prima faza.
Parchetului i se cere sa se autoancheteze, sa arate daca propriii angajati s-au lasat manipulati politic in acest dosar, in care este implicat fiul unuia dintre cei mai influenti si mai bogati oameni din Romania.
Procurorii au de ales, cel putin la prima vedere, dintre doua rele: fie recunosc, dar se asaza singuri in banca acuzatilor, fie ii trag dupa ei si pe cei doi presupusi traficati de influenta - Ion Iliescu si Adrian Nastase.
Deocamdata insa, anchetatorii se ascund in spatele zidurilor si parca asteapta sa treaca furtuna. Multi dintre ei au ajuns in fruntea structurilor numiti de administratia PSD, care, pina la proba contrara, controleaza in continuare sistemul de justitie si il gripeaza, cum s-a intimplat in cazul Huza.
Numele lui Adrian Nastase, bunul prieten al lui Ion Tiriac, partener de pariuri si de vinatoare, nu a fost inca pronuntat. Presa ramine singura putere care ar avea interesul si mijloacele sa impinga evenimentele pina unde Parchetul nu ar mai avea de ales. Daca nu cumva sistemul de complicitati este mai puternic decit toate tirajele si audientele la un loc.
Dosarul Tiriac este, in concluzie, si un test pentru independenta presei.
Atacul lui Tiriac tatal, o incercare de a-i intimida pe cei doi procurori de la care el presupune ca au plecat informatiile, are rolul de a sugera ca redeschiderea dosarului are un substrat politic. Este o capcana intinsa actualei Puteri care, date fiind implicatiile cazului, ar putea fi tentata sa dea un impuls anchetei.
Ar fi o mare greseala pentru Ministerul Justitiei, condus de Monica Macovei, sa forteze nota si sa actioneze dincolo de frontierele legii.
Comportamentul ei poate face diferenta fata de modul abuziv si discretionar in care liderii PSD si-au exercitat autoritatea. Acesta este, oricum, doar inceputul, pentru ca, in multe dintre anchetele care vor urma, actuala Putere va fi acuzata ca-si regleaza conturile cu fosta.
