Imaginati-va un reportaj la stirile de seara (audienta maxima!) ale unei televiziuni de top, daca nu chiar de topul topurilor.
Patronul uneia din cele mai cunoscute companii romanesti este prezent “pe sticla” ca sa anunte un eveniment rar: transferul unei noi si foarte competitive tehnologii, creata in intreprindere, la una din cele mai celebre firme europene din domeniu.
“Cat veti incasa?”, intreaba reporterul, vizibil extaziat in fata personalitatii coplesitoare a interlocutorului. “Doua milioane de euro”, ranjeste bossul si-si mai aprinde o tigare. “Ii veti premia pe salariatii care au contribuit la acest succes?”, vine o noua intrebare. “Desigur, cu 20.
000 de euro pe fiecare, uite banii” zice bossul, se intoarce catre fiset si revine triumfator in fata camerei cu o punga de plastic plina ochi cu euroi.
In conferinta de presa intervine insa si o ziarista de la un cotidian cunoscut si respectat: “Din suma pe care o veti incasa, ca si din primele pe care le acordati, cat impozit si alte contributii veti plati statului?”.
Un val de ura se pune pe ochii patronului: “Io te stiu pe tine, esti o zdreanta, ziarul la care lucrezi este o foaie jegoasa si redactorul sef ala incruntatu’ este o hahalera pe care am s-o fac de la brau in jos, daca ma-ntrebi asa ceva: ce, statul m-a ajutat cu ceva ca sa-i dau io bani? Io nu-l recunosc decat pe Dumnezeu
si o sa mai fac neste biserici si io aduc bani in tara, nu ca altii, sa vada poporu’ cum fac o Romanie ca soarele de pe cer!”.
Nu, nu veti vedea niciodata un asemenea reportaj pe vreo tema economica.
Pentru a face cunoscute informatii obiective despre succese reale, despre produse si tehnologii in premiera, despre investitii mari care creeaza sute de locuri de munca, despre exportatori romani care se zbat sa devina competitivi pe piete din ce in ce mai dure, firmele trebuie sa plateasca mii de euro pe 30 de secunde in spatiile
rezervate reclamelor de catre televiziuni. Consiliul National al Audiovizualului (CNA) vegheaza nemilos sa nu se faca “publicitate mascata”.
Situatia se schimba radical cand este vorba de stirile asa-zis sportive. Sportul in sine a disparut aproape complet din rubricile de specialitate.
Troneaza, in schimb, ProGigi si altii asemenea lui, adevarati baroni ai sticlei, samsari de oameni care joaca fotbal, profesionisti ai banilor, campioni ai vulgaritatii, dar deveniti cele mai mediatizate personaje din Romania zilelor noastre.
Trabucele lui ProCristi, limuzina si viloaiele lui ProGio, “drumul matasii” al altui ProGigi, hotelul de cristal al lui ProMitica, toate trec acum de la o televiziune la alta.
Cate un gol fabulos al lui Roberto Carlos, cate un rezumat de zile mari se mai intrezareste doar pe fuga din cand in cand, cu frecventa celei din vremea televiziunii unice si partial color. Dar sunt omniprezenti banii: sume de transfer, salarii, limuzine fastuoase, telefoane mobile cu pietre pretioase si, corolar suprem, amante.
“Asta veti avea daca semnati pentru noi!”. Pe buzele tuturor, reporteri si protagonisti, sunt euroii si paraii.
CNA se face ca nu vede. Pretinde ca ii lipsesc armele eficace impotriva vulgaritatii si obscenitatii care au invadat sticla, ca in domeniul moralei reglementarea este dificila.
Pentru consiliu, pare normal ca finala de hochei sa fie centrata (de reporterite!) in jurul unei stripteuze care-si linge degetele, isi onduleaza soldurile si-si mangaie nurii pe gheata patinoarului. Dar nici nu impune televiziunilor sa aplice SA-urilor si SRL-urilor din fotbal si din jurul lui, patronilor acestora.
aceleasi reguli clare care exista pentru toate societatile comerciale lucrative.
Care e diferenta dintre o firma care vinde jucatori si unele care vand mobila sau ciorapi? Poate doar la dimensiunile evaziunii fiscale, mult in favoarea primelor si in faptul ca ultimele nu vor avea voie sa-si anunte investitiile si vanzarile la televizor decat pe bani grei, facturabili si contablizati.
Sa stam stramb si sa judecam drept. Asemanarile dintre fotbal si economie nu se opresc aici. Privatizarea echipelor de fotbal a urmat acelasi drum cu cea a intreprinderilor de stat: s-a privatizat intai profitul, prin aparitia firmelor-capuse care au intermediat exportul “generatiei de aur”.
Nestingherite, capusele au tot crescut. Au inghitit intai echipe; de o buna vreme, au inghitit intreg fotbalul romanesc. Puterea si setea lor de control nu mai cunosc margini.
S-a ajuns pana si la situatia unica in care a fost demis un selectioner care a calificat o nationala neinvinsa doar pentru ca omul se incapatana sa faca echipa pe interes sportiv, nu al cifrei de vanzari. Acum, o calificare este un pod prea indepartat. Ce semanam, aia culegem: scad vanzarile…
Ce ne facem, insa, ca ProGigi si ceilalti ca el nu se mai multumesc cu averea, ei vor si adoratia maselor, chiar si ascensiune politica? Participarea redactorilor si realizatorilor sportivi de la unele televiziuni si posturi de radio intr-o larga campanie de manipulare este evidenta.
Televiziunile si radiourile sunt avide de stiri despre evaziunea fiscala.
RAFO e o mana cereasca: bravo! Mereu vedem si auzim: “directorul unei SRL din localitatea X este cercetat pentru evaziune fiscala de 15 milioane lei”, altul pentru 20 sau 30: bravo! In schimb, pe cel care a oficializat punga de plastic drept instrument de plata a miliardelor si pe confratii lui ii proslavim pana la saturatie, ca sa nu spun
greata. Deontologia profesionala are limite dureroase, in numele “audientei”. Pe ProGigei nu-i intreaba nimeni de evaziunea fiscala, pe asta o practica doar Steffi Graf si Boris Becker. In schimb, ne extaziem la nesfarsit ca Radoi & Co.
au primit o prima de joc “ca-n Occident”: minciuna sfruntata, domnilor! Acolo nu se dau bani negri din punga, ci se vireaza bani albi in conturi bancare, cu toate taxele si impozitele achitate, sub ochii vigilenti ai fiscului!
Ar mai fi de presupus ca asupra indivizilor care jignesc si ameninta ziaristi in public sau “in direct si la ore de varf” ar fi normal sa se aseze embargoul nemilos si etern al intregii bresle.
Nu este asa, ceea ce nu face decat sa intareasca banuiala dureroasa ca “o anumita parte a presei” este unul din cele mai avansate si rafinate bastioane ale coruptiei din Romania.
Ultima ora: aflam de la Radio Romania Actualitati ca postul national de radio a fost sanctionat cu “Somatie” de CNA pentru ca a transmis publicului informatii incorecte: pe presedintele Comisiei Europene l-a prezentat drept presedinte al Parlamentului European.
Enorma greseala, dreapta pedeapsa! Printr-o simpla deductie logica intelegem ca toate informatiile “sportive” direct legate de bani sunt corecte si reale; singurul lucru pe care n-au voie sa-l faca ProGigeii este sa fumeze pe platourile TV.
Multumim, CNA, pentru rigoarea ta profesionala! Mare nevoie aveti de televiziuni in campania electorala, domnule Ralu Filip…
Alin Th. Ciocarlie
Ager Press
