Ministerul condus de oficialul PUR a tradat Alianta in chestiunea RAFO. Daca Basescu mai avea vreun motiv pentru a justifica natiei necesitatea anticipatelor, i l-a dat acum ministerul lui Seres.
S-au scurs destul de putine zile de la infierbintata campanie electorala in care Basescu urla din rarunchi impotriva manevrei prin care gasca de la Bacau obtinuse, cu voie de la imparatia PSD, transferul gaurii de 16.000 de miliarde de la RAFO si Carom in buzunarele noastre. Zicea actualul presedinte ca, daca va fi ales, el si Alianta, smecheria nu va fi tolerata.
El a fost ales, Alianta face jocurile, fara sa fi fost aleasa, iar promisiunea lui Basescu este pe cale sa se adevereasca. Cu virf si indesat, daca ne gindim la catusele de pe miinile lui Iacobov! Controversatul pion al PSD nu a fost inca dovedit drept hot, dar catusele fluturate prin jurnalele de stiri sint destul de convingatoare pentru a ostoi setea de singe pesedist a talibanilor Aliantei.
E un semn ca Justitia isi urmeaza cursul, vom vedea mai incolo daca, cine si cit a furat. Am vazut insa pina acum o contramasura pragmatica la manevra prin care Nastase, Hrebeneciuc & Co. au transferat datoria RAFO si Carom catre AVAS, catre buget adica. Ordonanta cu pricina a fost suspendata de Tariceanu in prima sedinta a Guvernului sau.
Pentru 90 de zile, in care oficialii sa vada care-i treaba la RAFO si ce sa faca cu gaura de 16.000 de miliarde. Fireste, treaba cu vechea ordonanta, si cea noua, prin care aceasta se suspenda, a ajuns in Parlament. Si aici a inceput bilciul.
Pentru ca Alianta sa poata avea puterea, Basescu a ales ceea ce tot el a numit, mai tirziu, „solutia imorala“, adica guvernarea alaturi de jolly-joker-ul Voiculescu, cu al sau PUR. N-avea ce alege, dar acum alegerea se intoarce impotriva lui (cel putin aparent) tocmai intr-una dintre bataliile din transeele campaniei electorale: RAFO.
Spre stupoarea generala, reprezentantii Ministerului Economiei, carora li s-a cerut un punct de vedere in Senat, au zis ca e buna ordonanta PSD prin care RAFO scapa de datorii. Adica fix pe dos fata de ce a zis Basescu in campanie si Tariceanu in Guvern. Adica PUR, care prin fostul sau purtator de cuvint Codrut Seres detine ministerul, saboteaza Coalitia!
Scandalul s-a iscat in Senat, a bubuit in Guvern, a doua zi, iar a treia zi a iesit in presa. Ministerul lui Seres s-a dat de ceasul mortii sa gaseasca un vinovat. A gasit un angajat pe care l-a dat afara si a catalogat tot circul ca o neintelegere.
Alta gafa, pentru ca pozitia prin care ministerul umanistului Seres si-a manifestat opozitia fata de suspendarea ordonantei RAFO se pare ca a fost rostita de un secretar de stat din minister, si el tot membru al PUR. Neoficial, s-a confirmat ca asa a fost.
Motivele pentru care PUR a preferat un astfel de atac la Alianta tin de speculatii, cel putin deocamdata. Poate ca nu ministrul Seres e autorul, poate ca are o cirtita care vrea sa-l sape, poate ca e un joc ascuns al lui Voiculescu, poate ca e o manevra de apropiere de PSD, date fiind pomenitele anticipate in urma carora e aproape sigur ca PUR n-ar mai pupa nici un fotoliu de parlamentar.
Scenariile sint multiple si, cel putin momentan, greu de descifrat. Efectul e insa unul sigur: Basescu are acum un element imbatabil in a justifica necesitatea anticipatelor: tradarea. Are si atuul care sa contracareze orice pozitie adversa: daca accepta in continuare „solutia imorala“, Coalitia risca sa repete pacatele defunctului CDR. In aceasta directie, s-a dat deja startul.
Cit despre tinarul ministru de la Economie, orizontul pare sa i se innegureze. Desi vrea sa se uite incidentul, desi o tot da cu relatiile excelente din Coalitie, si-a fragilizat deja pozitia in Guvern.
Poate ca el nu are nici o vina, dar Tariceanu l-a scos de tot de la inima, daca l-o fi avut vreodata – premierul a dat un termen clar al preluarii de catre AVAS a Oficiului pentru Privatizare din Ministerul Economiei. Asta, desi e clar ca Seres n-ar fi vrut in ruptul capului sa i se ia jucaria care aduce bani din privatizarea energiei.
El spusese chiar ca fuziunea ar echivala cu nasterea unei structuri echivalente mult-injuratului FPS. Se vede ca Tariceanu n-a fost de aceeasi parere. In functie de deciziile de pe Dealul Cotrocenilor, s-ar putea sa nu mai fie niciodata de aceeasi parere cu colegii din PUR. Pentru ca e posibil sa nu-i mai aiba.
