Va spun cu mana pe inima: un text de copy bun incepe cu o platitudine. Un joc dibaci de cuvinte e mama tuturor justificarilor ulterioare. Cu cat fraza pe care o propui traseaza mai gros tusa banalitatii, cu atat virtutile nebanuite ale produsului se vor asterne pe foaie mai fluent.
Si asta pentru ca nu e necesar sa comunici un lucru intr-un mod complex, ci doar trebuie, dupa caz, sa provoci sau sa intretii o reactie. Sa nu ma intelegeti gresit. Consumatorul nu e cainele lui Pavlov. E doar Pavlov care se comporta ca un caine. Adica un animal care, dupa ce a mancat, poate sa isi stinga singur lumina.
Cu imaginea unui astfel de cuplu in minte si ambalajul de JoeMix mototolit langa birou, trebuie sa scriem acum un text care sa distribuie egal momeala intre caine si om.
Si cum omul reactioneaza la stirile de la ora 5, iar cainele saliveaza daca-i scuturam in fata ceva bun, ce-ati zice sa riscam un fel de contradictie in termeni, de genul: "Oribil de bun"? E bogat, e plin, e zemos iar "O" e o deschidere cat se poate de generoasa, indeajuns cat sa inghesuim acolo pentru gurmanzi, tot ce are Nestle mai bun. Adica ciocolata, stafide, arahide si napolitana.
Tot ce mai avem de facut e sa-i dam drumul acestei povesti pe strazi, sperand ca macar ros-portocaliul din geamuri sa vireze infim in lila-violet. Chit ca riscam sa speriem de moarte omul din noi, vom reusi macar sa punem botul cainelui satisfacut pe labe.
Cei care credeau ca dintr-un punct exterior al foliei unei napolitane poti trage o singura folie paralela cu ea au lipsit de la lectia cu pricina. Posibilitatile spatiale ale lui Joe au scapat luna asta din canonul napolitanei.
Avem de-a face cu un nou produs care evita orice forma geometrica regulata si care demonstreaza ca, daca ai putina imaginatie, poti suprapune cu succes o nisa ascunsa in piata (grupul chestiilor care nu seamana cu nimic, dar par sa fie bune de mancat) cu o zona din capul consumatorului cu care nimeni altcineva n-a mai avut curaj sa asocieze nimic (oribilul).
Meritul lor e ca au ajuns primii acolo, nu stiu insa cat vor ramane pe pozitie. Pana si Domestos a renuntat la microbii cu fata umana si s-a intors la concubinajul frenetic cu Cif.
Cand privesc mix-ul de la Nestle si il montez cu atributul oribil, ma intreb ce s-a marketat in cele din urma: "ultima inovatie in materie de mixuri de ciocolata" proclamata in variantele de print sau o metafora desantata a bolului alimentar? Cand aud inovatie, ma astept la ceva care sa ma lase si la propriu si la figurat cu gura cascata, nu la un lucru etichetat „oribil", ce asteapta sa fie
descoperit la pagina x, asa cum suna invitatia pe teaser-ul din supracoperta.
Dar, la urma urmei, chiar si asa stand lucrurile, ce-ar fi de pierdut? Iti permiti sa fii urat cand esti in acelasi timp si frumoasa si bestia. In lupta acerba purtata pe acest segment „aglomerat" de piata, iti este de ajuns un ambalaj si un buget de media ca sa „iei fata" napolitanelor vandute la kilogram si ciocolatelelor in criza de personalitate.
Sau poate, cine stie, totul e un atac subcutanat la adresa atmosferei siropos-amoroase in care plutesc gramada, cu exceptia Milka, toate celelalte produse invelite in ciocolata. Intre atatea clipe de ciocolata, placeri personale sau din cele mai fine, ciocolata cu dragoste si pasiuni neostoite, nu-ti vine pur si simplu sa iesi la interval, sa dai cu sapca de pamant si sa spui ceva oribil?
