Acum douazeci de ani, cand bunicul meu avea varsta ta de acum, statea la coada la "Fratii Petreus", dar tu nu stii ce-s aia fiindca, asa marginalizat cum ai fost, te infruptai la greu din avantajele regimului comunist.
Acum cincisprezece ani, cand eu ma uitam la televizor si tancurile treceau pe strada, tu te autoproclamai "emanat" si confiscai fara pic de rusine o revolutie. Dupa care il infierai la televizor pe nea nicu pentru ca a intinat nobilele idealuri ale socialismului si dadeai telefon la ambasada sovietica sa le spui cine esti si ce vrei.
Cateva luni mai tarziu inaugurai firul rosu cu Valea Jiului si o trainica prietenie cu banditul Miron Cozma.
Prin 1991, intr-o dimineata, ai avut un orgasm (daca nu mai tii minte ce-i ala, uita-te in DEX) citind in Scanteia un articol cu titlul "Fire-ai al naibii, Majestate!". N-aveai de unde sa stii ca acea mizerie publicistica sadea in sufletul unui tanar reporter al ziarului respectiv ura viscerala careia, ani buni mai tarziu, i-ai cazut prada chiar tu.
In acelasi an ai chemat din nou minerii ca sa te scape de Petrica, lucru care s-a intamplat, dar m-au scapat si pe mine de aparatul de fotografiat, in timp ce asteptam ca fraierul la poarta Cotrocenilor sa te ia si pe tine la ciomege daca tot erau pusi pe dat jos emanatii. Am luat leapsa, asta e.
Un an mai tarziu, in 1992, te plimbai intr-o zi de mai ca Voda prin loboda prin fata prefecturii din Constanta, iar un ziarist "chipes" te-a scos din sarite pentru ca si-a permis sa te huiduiasca din toti bojocii, asa ca te-ai dat jos din masina, ai sarit peste sepepist si l-ai luat pe nesimtit de guler apostrofandu-l cu deja celebrul "Mai animalule!".
Ghinionul tau e ca am fost martor ocular la incident, asa ca degeaba ai dat-o parandarat.
In toamna lui 1996 ti-am cantat prohodul in Piata Universitatii, cu acompaniament de cucuvele si a crescut inima in mine cand am aflat ca la sediul din Kiseleff fusese angajat un batranel care sa-ti dea buna dimineata in fiecare zi, ca sa nu te simti prea singur, doar tu si cu facturile neplatite pentru afisele din campania electorala.
Si mai nasol e ca l-ai invatat cu acest narav si pe printisorul Adrian care, in aroganta lui, a uitat sa-si achite contractele din campanie dupa ce a pierdut alegerile.
A venit si anul 2000, cand te-ai instalat la Cotroceni gratie infantilismului guvernantilor de atunci care, dupa ce adusesera tara in pragul colapsului, si-au mai pus si patru candidati la presedintie, numai buni sa-si dea reciproc la gioale.
Au urmat patru ani de marete impliniri, in care te-ai reconciliat si cu vestul, si cu estul, te-ai pupat cu Regele si ai impaiat cucuveaua, de toata lumea zicea ca te-ai schimbat in sfarsit.
Au fost insa de ajuns cateva luni, dupa alegeri, pentru a-ti da din nou arama pe fata. Ti-ai trimis partidul in opozitie cu gestul iresponsabil de a-l gratia pe Cozma, ai bagat dihonie intre baroni si, deliciul suprem, ti-ai varsat din nou veninul pe ziaristi. N-o sa te schimbi niciodata, tataie!
Ai fost, esti si vei fi acelasi dinozaur comunist, cu apucaturi de cominternist si ne vei trata pe toti, fie ca-ti suntem adversari sau prieteni, cu superioritatea prim-secretarului cu fata umana, care stropeste cu rumegus in loc de saliva cand vorbeste.
Ti-am insirat toate aceste istorii pentru ca tu sigur nu le mai tii minte. Te-ai ramolit, se vede de la o posta, si nu te mai tin nici nervii. Vei spune, poate, ca esti si tu om si ca astfel de lucruri sunt de inteles, dupa atatia ani de munca neintrerupta.
Dar cine te opreste, tataie, sa-ti mananci linistit pensia babana si sa pescuiesti broaste in curtea vilei din Primaverii pe care ai luat-o cu japca?
Nu mi-as fi permis sa-ti vorbesc pe tonul asta niciodata, dar la ce poti sa te astepti de la un paracopitat care zgarie hartia si are frigiderul plin de dolarii luati in ’90 de la Ratiu?!
Saptamana Financiara, Radu Preda
