plecat din Romania cind avea 22 de ani. A scapat de Ceausescu si a devenit un regizor important. Cel mai recent film al lui Radu Mihaileanu, "Va, vis et deviens", a ajuns pe ecranele din Franta.
DupA ce "Trenul vietii", filmul sau din 1998, a vrajit o lume intreaga (a cistigat si citeva premii importante, printre care Premiul juriului FIPRESCI la Venetia), regizorul Radu Mihaileanu revine in 2005 pe ecrane cu "Va, vis et deviens".
Filmul evoca viata unui pusti etiopian, Schlomo, care s-a refugiat in Israel. Inainte de a aparea pe ecrane, filmul a cistigat trei premii la Festivalul de la Berlin, desfasurat la inceputul acestui an. In Franta, "Va, vis et deviens" a intrat pe ecrane si deja a inceput sa adune critici laudative. Una dintre acestea, in cotidianul "Le Figaro" de ieri.
Daca raminea in Romania, risca puscaria
Intr-o noapte de noiembrie a anului 1984, intr-un cimp de refugiati din Sudan, o mama crestina isi indeamna fiul de noua ani sa fuga in Israel pentru a scapa de foame. Ajuns in Tara Sfinta, el este adoptat de o familie de francezi. Baiatul este nevoit sa-si ascunda originile si sa accepte o alta lume, o alta religie. El nu isi uita mama, pe care va incerca sa o regaseasca.
"Singurul efect special al filmului este dragostea", spune regizorul de origine romana Radu Mihaileanu. "Cel mai frumos gest, dar si cel mai teribil pe care il poate face o mama este sa accepte sa fie despartita de fiul sau. Asta e pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru viata sa".
Pentru realizarea acestui film, regizorul s-a inspirat din operatiunea "Moise", o actiune clandestina initiata de Israel si de Statele Unite, intre noiembrie 1984 si ianuarie 1985, prin care mii de evrei etiopieni erau condusi in Israel.
Dezradacinarea este o tema recurenta in filmele lui Radu Mihaileanu. Un laitmotiv legat de istoria sa personala. "In Schlomo este ceva din mine.
Am fugit din Romania cind aveam 22 de ani, sub dictatura lui Ceausescu. Nu mai eram copil, dar era prea mult sa ma gindesc ca nu as mai putea sa-mi vad niciodata parintii - eram refugiat politic.
In Romania, nu riscam sa mor, dar riscam sa fiu inchis din cauza pieselor de teatru pe care le-am scris impreuna cu o trupa clandestina", a marturisit regizorul. De ce a ales Franta?
"A fost visul meu, intotdeauna am citit in limba franceza. Tatal meu ii tradusese pe Malraux, Mauriac, Sartre."
