Vila „Kunterbunt" si cei 7 pitici

de Ana-Maria Tighineanu     Deutsche Welle
Vineri, 15 aprilie 2005, 0:00



Romania se bucura, in continuare, de actiuni de ajutorare din Europa. Un convoi umanitar format din trei tiruri ale companiei germane Merck, cu sediul la Darmstadt, se deplaseaza in Romania in ajunul Sfintelor Sarbatori de Pasti, si anume in noaptea din 15-16.04.2005, pentru a aduce bucurie copiilor din caminele de la Aiud.

Peste 1 300 de biciclete folosite, peste 100 de saltele noi, echipament sanitar pentru persoanele handicapate, dulciuri si articole cosmetice – toate acestea sunt destinate organizatiei Caritas Romania din Aiud, policlinicii, unui camin de copii dar, in mod special – doamnei Marlies Mai, de la Vila Kunterbunt din Sincrai – precum si celor 7 pitici ai ei.

O actiune umanitara exemplara, intr-un moment dificil, in care atentia germanilor se indreapta, nu numai catre propriile griji sociale si materiale, ci, in mod deosebit, catre zonele calamitate din Asia, devastate de tsunami. Cum a luat nastere acest proiect umanitar gigant destinat Romaniei?

Istoria contactelor dintre Aiud si Occident dateaza de la inceputul anilor 1990, cand o serie de organizatii umanitare internationale si-au oferit sprijinul in special in favoarea copiilor orfani, handicapati sau traumatizati.

Nenumarate comunitati ale bisericilor germane au pornit la drum cu ajutoare si donatii din partea enoriasilor destinate copiilor romani. Comunitatea catolica din Eppertshausen a stabilit atunci o relatie care dureaza de mai bine de 13 ani.

Aici incepe povestea vilei Kunterbunt si a celor 7 pitici:

Cu un transport umanitar sosea in 1995 si doamna Marlies Mai in comuna Sincrai. Croitoreasa de meserie, ea avea sa organizeaze cursuri de croitorie cu copiii din orfelinat, jocuri si excursii. Atentia i-a fost insa atrasa in mod special de o fetita timida, care era mereu retrasa, izolata de ceilalti.

Se poate spune ca a fost o dragoste la prima vedere, care a determinat-o pe Marlies Mai sa doreasca adoparea acestei fetite. Autoritatile germane, insa, s-au opus, copilul fiind autist si necesitand ingrijire speciala. Neavand copii, sotii Mai, nu aveau experienta necesara, intr-un cuvant – cererea de adoptie lea fost respinsa.

In consecinta, sotii Mai au luat o decizie impresionanta: Daca fetita nu poate veni in Germania, se va muta Marlies Mai in Romania, sotul ei, sofer de camion, urmand sa asigure in continuare, in Germania, painea cea de toate zilele.

Cu timpul, Mihaelei, fetitei autiste din Sincrai, i s-au alaturat alti sase copii, iar acum traiesc cu totii, Marlies Mai si cei 7 pitici, in vila „Kunterbunt", in traducere – in vila colorata, baltata, o moderna casa de copii de tip familial.

Relatia cu Merck, cea mai veche companie de produse farmaceutice din lume, fondata la Darmstadt in 1668, s-a stabilit anul trecut, cand proiectul „Biciclete pentru Romania" a obtinut sponsorizarea concernului german la gala de binefacere organizata periodic.

Dar Merck nu sponsorizeaza in stil clasic, dupa cum ne-a explicat Hans-Peter Preusch, liderul sindical al companiei Merck:
„Ar fi prea simplu pentru conducerea noastra sa sprijine actiuni de binefacere doar in plan material. Noi ajutam cu placere, dar numai daca obtinem si intregul sprijin al angajatilor nostri."

Cu alte cuvinte, angajatii Merck s-au ocupat de tot: de colectionarea ajutoarelor, de sortarea si impachetarea lor, iar acestea, bine-nteles, in timpul liber. Tirurile vor fi conduse in Romania de pompierii voluntari ai firmei Merck, care-si vor lua zile de concediu pentru deplasarea in misiune oficiala la Aiud.

Angajatii au participat la acest proiect cu tot sufletul, ne-a povestit Hans-Peter Preusch:

„O colega de la sindicat, bunaoara, a donat suma de 200 sau 250 de Euro pe care o primise cadou de ziua ei de la colegi." Un gest de solidaritate normal, continua liderul sindical, adaugand zambind: „Si daca n-am fi zis „Stop!", am fi umplut pana acum precis si al cincilea tir.

Hans-Peter Preusch nu a mai participat niciodata la un transport umanitar in Romania, dar din experienta actiunilor sale in alte tari, presimte ca aceasta prima calatorie la Sincrai nu va fi si ultima:

„Cand te strange o batranica la piept, pentru ca vii de departe, din Germania, ca sa aduci ajutoare, alimente si bani, iti dai seama ca, odata intors acasa, nu te vei putea retrage, multumit ca ti-ai facut datoria, lasandu-i, data viitoare, si pe altii sa se mai ocupe.

Bucuria de a ajuta e ca un virus pozitiv – de care nu mai scapi.", marturireste Hans-Peter Preusch, fiind, de asemenea, convins ca nici relatia companiei sale cu Marlies Mai si cei sapte copii adoptati, nu va fi efemera:

„Sunt miscat si impresionat de initiativa ei. Vom vedea cum va fi in Romania, dar imi pot imagina inca de pe acum, ca vom ramane alaturi de oamenii din Aiud care au nevoie de ajutorul nostru."






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


144 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by