Drama localitatii Ocnele Mari pleaca din istoria ultimelor secole. Oamenii de aici traiesc de generatii din exploatarea sarii. Cavernele din maruntaiele pamantului se razbuna. Surparile au dimensiune de cataclism si ele inghit casa dupa casa, strada dupa strada. Ocnele Mari pot deveni o fictiune sau un model de rezolvare europeana a unei drastice probleme de mediu.

Pana acum, autoritatile nu par convinse ca solidaritatea europeana poate sa fie solutia intrebarilor fara raspuns de astazi.

Un chiosc de tabla de langa primarie, poiana lui Iocan locala, aduna la ora pranzului un miner pe trei sferturi beat, aflat in timpul programului, si un angajat al SPGOL, societatea de gospodarire locala. Primul se ascunde dupa chiosc, cu un pas surprinzator de vioi dupa impleticeala cu care rosteste vorbele ori de cate ori trece un ARO albastru de la mina.

Celalalt sta linistit la 50 de metri de sedinta Consiliului local, nu si-a mai primit salariul din ianuarie, fapt care i-a anulat simtul datoriei. Amenintarea albastra se indeparteaza si artificierul se intoarce cu povestea lui. "De la explozii imi crapa casa. In toata zona e la fel, bagi mana prin perete. Cine sa-mi dea mie despagubiri? Sunt prea mic.

Hai noroc!" I-as da o bere, dar mi-e teama ca n-o sa se mai poata volatiliza la fel de repede cand trece ARO. Dupa ce am baut un suc nerecomandat minorilor, ma intorc in Primarie, cu speranta ca voi da, in sfarsit, ochii cu primarul. Acesta pare sfarsit dupa sedinta si ma paseaza "vicelui".

Intrunirea avea ca punct pe ordinea de zi acordarea unui cetatean a dreptului de a face un bar si sala de discoteca in Casa de Cultura. N-am inteles rostul sedintei, pentru ca omul de afaceri deja isi adusese materiale si se apuca de lucrare. In fine. "Domnu’ "vice", de ce nu si-au primit oamenii de la SPGOL banii?" "Societatea are datorii de peste un miliard.

La catastrofa din 2001 s-au rupt tevile si s-a pierdut apa. Cam vreo doua luni." Probabil se formase un rau paralel care deranja circulatia pana s-a apucat cineva de reparatii. "Iar acum populatia, daca nu mai primeste, nu plateste. Incercam sa concesionam catre o firma privata. E adevarat ca pana acum nu s-a aratat nimeni interesat.

" Poate o sa se sesizeze cineva cand or sa inceapa angajatii sa moara de foame sau sa se apuce in masa de furat, desi Dumnezeu stie ce.

Drumul de costisa ce trece prin zona calamitata e flancat de casele parasite. Unele inca par ingrijite, doar balariile care au acoperit potecile arata ca pe acolo nu se mai avanta decat gainile ratacite. Un caine latra dintre stalpii unei porti disparute, pazind pustiul.

Strabat boschetii catre usa uneia dintre locuinte sperand sa gasesc un obiect, o pata pe perete, ceva care sa spuna povestea celor care au locuit acolo. N-a mai ramas nimic.

STRAMUTATII. Situatia in care se gasesc a devenit porecla pentru cei care au plecat cu catel si purcel (cei norocosi, altii au pierdut tot cand le-au disparut casele in pamant) spre o viata noua. Termopane, apa calda, gaze, cablu tv etc. Ar fi un prilej de bucurie dar... Mamaie 1: "N-am si eu unde sa pun mai multe zarzavaturi sa-mi ajunga". Mamaie 2: "Unde sa mai cresti vaci? Am niste gaini".

(Din 42 de familii, numai una mai are o vaca.) Mamaie 3: "N-am fost obisnuiti cu apa calda curenta. La banii astia nici nu ne trebuie". Tataie 1: Trage din Plugar si scuipa fin. Stropii sunt dusi de vant pe cei din jur, dar oamenii nu se racuresc. Femeia Istratescu: "Au facut digul pe pamantul meu. N-am vazut nici un ban. A, ba da.

Cand a venit Adrian Nastase sa dea mana cu noi, unul din suita i-a dat lu’ asta micu’ a lu’ fie-mea 500 de mii". Tataie 2: "Cand mergem sa reclamam, primarul ne ia de mana si ne da afara. Dupa aia iese si el sa bea". Tataie 3: "Ne-au dat casele astea, dar banii pe pamant inca nu i-am vazut, desi evaluarile terenurilor s-au facut o data cu alea pentru case".

Tataie 2: "Si nici bonurile de motorina nu ni le da. Zice ca trebuie sa avem ceva cultivat. Dar cine sa se mai duca pana acolo? Da’ sa ni le dea oricum, ca e ale noastre!". Mamaie 4 si ultima: "Oricat de tare va intra Romania in UE, taranul o sa ramana tot cu noroiul pe el!". Oamenii au primit case prea costisitoare pentru veniturile lor.

Nici nu au destul pamant sa creasca zarzavaturi cat ar avea nevoie, nici loc pentru vaci. Soarele in schimb straluceste nepasator in termopane.

STAREA DE STARE. Secretomania domneste atat la mina, cat si la firmele care au legatura cu lucrarile din zona. Nimeni nu vrea sa faca declaratii si ar fi foarte bucurosi daca ne-am cara mai repede de acolo. "Doar profesorul Zamfirescu are voie sa spuna, dar e la Bucuresti." "Buna ziua, dom’ profesor.

Care-i situatia?" "Domne, s-au scris atatea prostii incat am zis sa nu se mai faca declaratii. Eu coordonez un studiu acum prin care vom stabili care sunt zonele de risc si cum se va remedia situatia. Solutia este prabusirea controlata a cavernei. Ne rugam doar sa nu cada de la sine mai inainte sa ne apucam noi s-o facem.

Problemele care au ingreunat mersul lucrurilor sunt foarte multe si multe nu au putut fi prevazute. Conditiile naturale sunt extrem de dificile, nu ai cum sa stii cu exactitate ce se intampla sub pamant. A fost necesar sa refacem lucrari din trecut. Pe scurt, avem solutiile si acum le definitivam. Intr-o saptamana, zece zile studiul e gata. Cred." Discutia asta a avut loc acum doua saptamani.

Ieri l-am sunat iar pe dom profesor. Conducea spre Ocne: "E gata studiul?" "Inca nu. Nu prea am timp ca sunt mereu pe drumuri." "Cat mai dureaza?" "O saptamana, zece zile." "Drum bun." Doamne ajuta, dar oamenii raman in continuare speriati, iar de la prima prabusire au trecut deja patru ani.

OCNELE MARI – TINUTE CU GREU SUB CONTROL

--------------------------------------------------------------------------------

Inchisa din 1992, mina Ocnele Mari din campul 2 a provocat pagube de zeci de miliarde in 2001, cand o parte din caverna s-a prabusit, iar saramura a inundat peste 60 de gospodarii. Autoritatile se straduiesc de atunci sa gaseasca metode pentru rezolvarea situatiei care ameninta sa se repede. Pana acum s-a gasit o solutie, unica pentru Europa: prabusirea controlata a minei.

Conducerea minei a anuntat ca evenimentul va avea loc in martie, apoi l-au amanat pentru aprilie, iar acum a fost reprogramat pentru luna mai. Pe scurt, prabusirea controlata va fi facuta prin introducerea unor agenti dizolvanti care vor topi sarea.

Pentru a se evita un nou sinistru, in caverna a fost instalata o statie antiseismica la care sunt conectate 12 sonde, care transmit orice activitate seismica. A aparut insa o alta problema. Societatea USG a fost inchisa temporar si nu s-a putut angaja sa preia saramura. Nici firma Oltchim nu a parut dispusa sa achizitioneze o cantitate uriasa de saramura.

Consilierul superior Elisaveta Galateanu de la APM Ramnicu-Valcea ne-a anuntat ieri ca USG va fi redeschisa in aceasta saptamana, iar cantitatile de saramura vor fi preluate impreuna cu Oltchim. Intregul procedeu de prabusire controlata se va intinde pe parcursul a luni in sir. Problemele localnicilor din jurul campurilor de mine nu sunt rezolvate insa.

Celelalte mine au cam aceleasi probleme, motiv pentru care a fost stabilit un program de inchidere etapizata in urmatorii ani. (Tiberiu Lovin)