Semnarea Tratatului de aderare nu presupune nici pe departe garantia ca Romania a scapat de probleme. Pe ultima turnanta spre Uniunea Europeana obstacolele se indesesc, fiind mai mult ca oricand nevoie de abilitate politica si eforturi diplomatice de calitate din partea celor alesi sau numiti sa le desfasoare.

Cu atat mai mult cu cat diriguitorii Romaniei au reusit in scurt timp contraperformanta de a-si face pe continent dusmani puternici ale caror voci domina, prin reprezentanti, principalele institutii europene. Confirmarea a sosit mai rapid decat ar fi fost de dorit.

Miercuri seara, dupa ora 9, aplicand tactica obisnuita in asemenea cazuri delicate, spre a bloca pe moment orice posibilitate de reactie, Conferinta presedintilor din Parlamentul European a hotarat amanarea primirii observatorilor din Romania si Bulgaria pana la 1 ianuarie 2006. Povestea votului are dedesubturile ei.

De obicei, organismul respectiv, care reuneste liderii grupurilor politice din Parlamentul European, ia asemenea hotarari prin consens. Iritat de cabala ce se tesea sub ochii sai, Graham Watson, liderul liberal-democratilor, a cerut sa se supuna la vot decizia. Dl. Hans Pottering, seful grupului PPE, cat si, surpriza, dl.

Martin Schulz, mai-marele socialistilor, impreuna cu reprezentantul Independentilor i-au lasat pe romani si pe bulgari cu ochii in soare. Aceiasi domni votasera in favoarea aderarii celor doua tari cu doar trei saptamani in urma, in Parlamentul European.

Ei s-au raliat acum, in pofida cutumei potrivit careia daca unul din cele doua mari grupuri politice voteaza intr-o directie, celalalt incearca sa incline balanta invers. Efectul negativ al acestui vot se va simti in curand. Romania a ratat ocazia de a avea observatori in Parlamentul European incepand cu sesiunea din aceasta toamna.

Vom fi astfel lipsiti de sansa de a face lobby in legislativul european, activitate care, abil desfasurata si bazata si pe cultivarea relatiilor personale, s-a dovedit extrem de folositoare in cazul altor tari. Asta se va intampla intr-o perioada cruciala, in care am fi avut o imensa nevoie sa calmam spiritele si sa intoarcem in favoarea noastra curentul potrivnic.

Vom avea de suportat consecintele anumitor declaratii si gesturi hazardate ale Bucurestiului, precum si lipsa de consecventa si amatorismul de care da inca dovada clasa noastra politica. De bine ce abia reusisem sa dezghetam relatia cu Germania, acum, in doar cateva luni, s-a ales praful de toate eforturile.

Nu mai insistam asupra motivelor, dar presa nemteasca nu ne slabeste o zi, iar liderii politici si reprezentantii acestei tari ne-o platesc cu varf si indesat ori de cate ori se iveste ocazia. Faimoasa "axa", atat de draga presedintelui Basescu, a nedumerit, oficial, cancelariile din Vest, dar, in realitate, le-a infuriat de-a binelea.

Nici baletul Partidului Democrat, intre PSE si PPE, n-a fost pe gustul parlamentarilor europeni, stiindu-se cat pret pun grupurile din PE pe fiecare potential vot in plus si cat de iritat reactioneaza cand e vorba de defectari si voturi in minus. La toate acestea se adauga un pacat mai vechi al nostru, legat de persoanele platite sa ne reprezinte interesele la Bruxelles.

E de-a dreptul inadmisibil sa ne lasam la cheremul unor reprezentanti diplomatici abulici, de fiecare data luati prin surprindere de loviturile puse la cale - din vreme - la adresa Romaniei. Mergand si de-acum incolo pe mana unor persoane lipsite de informatii, de viteza de reactie si relatii personale, pozitia Romaniei va fi din ce in ce mai vulnerabila.

Nu ne putem permite un lux atat de costisitor.