In mod normal ti-e dat sa auzi o astfel de expresie fie intr-o discoteca, intr-un bar mai deocheat sau pur si simplu pe strada. Traim insa intr-o epoca in care nimeni si nimic nu ne poate impiedica sa ne exprimam liber, sa spunem ce gandim, indiferent de statutul pe care il avem sau de mediul in care ne desfasuram activitatea.

Cineva, de incredere, mi-a povestit ca aude frecvent aceasta „formula de apreciere", nicaieri altundeva decat in ograda celui mai important om din stat. Adica la Palatul Cotroceni. Iar buna blonda, pardon, blonda buna, e nimeni alta decat sefa cancelariei prezidentiale, doamna Elena Udrea.

Am aflat astfel ca Elena Udrea ignora pur si simplu functia pe care o are, ca sta pe un scaun care ar trebui sa exprime decenta, respect si joaca rolul fantezist si extravagant al „blondei de la drept", tanara indrazneata si nestavilita dintr-o cunoscuta comedie americana.

Putred de bogata, ca doar s-a maritat cu un afacerist de seama, doamna Udrea taie rasuflarea celor ce au privilegiul de a da nas in nas cu ea in curtea, pe holurile sau in birourile de la Administratia Prezidentiala.

Ce o face rapitoare? Silueta de sirena, bustul generos si parul lung si balai, bine aranjat in fiecare dimineata de stilisti. Toate astea nu ar insemna nimic daca doamna Udrea nu ar apela zilnic la tinute din cele mai provocatoare. Taioare cambrate si deschise la nasturi, bluze mulate, fuste scurte, pantaloni super stramti si camasi care se termina o palma deasupra buricului.

Stilul de a se imbraca ii pune in evidenta mai mult decit ar fi necesar formele. Ca sa nu mai punem la socoteala paleta de culori a vestimentatiei. Tot ce e mai tipator. Predomina rozul in toate nuantele sale. Afrodita Cotroceniului face furori.

Cel mai avantajat din acest punct de vedere este soferul doamnei care o duce si o aduce, la si de la Cotroceni.

Ce-o fi in sufletul bietului om, asezat la casa lui, trecut de 40 de ani, atunci cand blonda se apleaca sa-si ia geanta de pe bancheta din spate a masinii sau atunci cand priveste in oglinda retrovizoare cum aceeasi blonda isi umezeste buzele ca semn al unui ultim retus al rujului sidefat. In sinea lui spune cu siguranta: „mama, ce buna e blonda asta!"

Pe doamna Udrea o lasa masina chiar in dreptul intrarii din curtea palatului care da spre biroul ei. Coboara in graba, si la fel de sprinten intra in cladire, cu capul plecat, constienta fiind ca cei ce se afla intamplator prin zona isi atintesc privirile asupra ei. Se aude din nou: „mama, ce buna e blonda asta!"

Prin palat, Elena Udrea defileaza cu aceeasi nonsalanta. In urma ei raman pe rand pierduti in iluzii, cu conversatia blocata, si narile dilatate de darele de parfum, spp-isti cu ochii umezi, consilieri cu ranjete aproape libidinoase, sau doamne si domnisoare, cu sau fara functii, cu care natura n-a fost la fel de generoasa, constipate de invidie.

Si lor insa le scapa: „mama, ce buna e blonda asta!", urmat fara exceptie de remarca: „daca ar avea si ceva in cap..."

Indiferent ce se spune in fata sau in urma ei, Elena Udrea merge mai departe. Gurile rele spun ca spre cabinetul presedintelui Basescu. Noi nu am baga mana in foc.

Chiar daca ramine doar in anticamera presedintelui, chiar daca unii zic ca functia o depaseste, doamna Udrea, cea mai sexy consiliera prezidentiala postrevolutionara, si-a atarnat de ea o eticheta care vrea nu vrea rasuna aidoma clopoteilor din coada pisicilor. „Mama, ce buna e blonda asta!"