Poate nu au aflat stirea. Sau au inteles-o aiurea. Nu e prea tarziu sa le-o explicam "analistilor poporului": ostaticii nu fost executati din cauza lui Basescu, ci au fost adusi teferi la Bucuresti. Celula de criza nu a dat-o in bara, ci a reusit. Chiar daca, spre nemultumirea lui Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu, operatiunea a fost condusa de Traian Basescu.
De fapt, tocmai de aceea pare sa fi reusit. De ce am crede ca, lasate de capul lor, institutiile statului ar fi actionat pentru salvarea ostaticilor mai profesionist decat au facut-o la inundatii? In cazul crizei ostaticilor, avem toate motivele sa credem ca Basescu a facut diferenta si implicarea lui s-a dovedit salvatoare.
Dar sa revenim la Cristoiu & CTP. Luni, avionul militar ateriza pe pamant romanesc avandu-i teferi la bord pe cei trei jurnalisti. In acelasi timp, logica acestui cuplu decola spre zonele rarefiate ale delirului anti-Basescu. Luni, cuplul Cristoiu & CTP a introdus, legal, cererea de divort de realitate. Pana atunci, pastrasera aparentele.
Dar pe 23 mai 2005 au introdus actiunea de divort contra paratilor: trei jurnalisti (gasiti vinovati de supravietuire si de bucuria ca-s in viata printre ai lor), Basescu (vinovat ca le-a facilitat celor trei iesirea din infern fara sa-i consulte pe "analistii poporului") si societatea romana (prea s-a emotionat si s-a bucurat de un asa succes).
Odata oficializata aceasta separare de lumea reala, cei doi nefericiti au luat cu asalt televiziunile, sa-si verse fierea prin studiouri.
Pana atunci, timp de 55 de zile, "analistii poporului" sau ai lor discipoli au fabricat scenarii si au reusit "performanta" de a anunta la un moment dat chiar eliberarea jurnalistilor. Nici o scuza pentru toate aceste intoxicari, nici o explicatie. Isi dau in continuare cu parerea, facand seara de seara turul televiziunilor.
Vestea cea buna e ca devin irelevanti. Cristoiu & CTP nici nu mai simt pulsul societatii, nici nu mai sunt luati in seama. Spectatorii privesc cu mila sau cu revolta exhibarea infirmitatii sufletesti a acestui cuplu. Cititi reactiile postate pe internet de cititorii editorialului lui CTP, "Dumnezeu e mare".
Sute de reactii, majoritatea devastatoare la adresa personajului care, de la vestea buna a eliberarii, ajungea sa-l compare pe Basescu cu Ceausescu si ii tragea o amenintare demna de un verset din Vechiul Testament: "Il voi considera insa dusmanul personal, al meu si al copiilor mei, daca va reusi sa ne mai tina cel putin un an ostatici departe de Europa".
"Analistii poporului" devin irelevanti pentru ca nu mai comenteaza fapte, ci doar propriile obsesii. De la CTP nu veti auzi o analiza a celor petrecute.
Veti auzi, in schimb, in seri si studiouri diferite cat de socat a fost el de un "ranjet" al lui Basescu si cat de mult il apasa pe el inchipuirea ca l-a adus la Cotroceni pe Traian Basescu, veti afla ca personajul se crede si artizanul alegerii lui Iliescu in '90 si a lui Constantinescu in '96.
Devin irelevanti si pentru ca sunt incapabili sa se bucure de vreun succes al Romaniei, si pentru ca nu pot digera infrangeri personale. Trist destin, de dinozauri. De fapt, asta-i tragedia lor, ca societatea romana le va supravietui si va privi uimita in urma la discursul lor demoralizant si defetist.
