Cu 40 de ani in urma, lucratorul de la caile ferate avea statutul social al ofiterului din Armata Romana a inceputului de veac XX. Mecanicul de locomotiva era maresalul ceferistilor. Statura sa fusese dimensionata dupa zecile de mii de kilometri de sina care impanzisera tara dupa razboi.
Astazi, soarta mecanicului de locomotiva este aceeasi cu cea a companiei care ii asigura salariul, adica jalnica. Raportul salarii-eficienta de la CFR este o reproducere la scara mai mica a relatiei dintre salariul mediu pe economie si jaful programatic care a intarziat restructurarea la nivel national.
Asa cum doar jumatate din cele 22.000 kilometri de cale ferata este exploatata in conditii de rentabilitate, asa si nivelul de salarizare din cadrul CFR SA. Reorganizarea SNCFR, in 1998, nu a insemnat automat si ruptura cu trecutul pentru nou-creata CFR SA. Ba, dimpotriva, au urmat ani de spectaculoase "realizari" care au culminat cu intrarea in atentia Oficiului European de Lupta Antifrauda.
Indiferent daca a fost vorba de subsidiare, precum companiile de transport marfa sau calatori, devalizarea a mers mana in mana cu comportamentul monopolist al administratorilor. Pentru cei 250.000 de pasageri transportati zilnic, diferentele dintre vechi si nou sunt minime. Singura, Sageata Albastra nu are cum sa schimbe imaginea de ansamblu. Iar cifrele sunt si mai graitoare.
Pierderi pe intreaga companie de peste 500 milioane de euro, cu venituri din operare la trei sferturi din aceasta valoare. Programe de investitii de zeci de milioane de euro, a caror finalizare nu poate fi justificata decat prin comisioanele confidentiale. Un obscur post de televiziune cadorisit de Miron Mitrea cu 2,2 milioane dolari.
Altfel, in restaurantul de 7 milioane de euro amenajat in subsolul ministerului de resort nu a intrat decat portarul sa verifice lacatul de la usa. Fondurile rezultate din valorificarea a 15.000 tone de fier vechi s-au "topit" fara urma.
Platile incrucisate, care au mascat restructurarea de personal, continua si acum sa incarce pasivul societatilor din cadrul CFR SA, cu echivalentul altor zeci de milioane de euro. CFR Marfa ar fi trebuit sa fie un etalon al eficientei. Cu un profit "subtire" anul trecut, numele acestei companii este mai curand asociat cuvantului spaga.
Orice exportator poate confirma, neoficial, din pacate, cat trebuie sa pluseze ca sa ii fie repartizate la timp niste vagoane care seamana, mai curand, cu niste cosuri de rachita, atat de subrede sunt. Un simulacru de rentabilizare a transportului de calatori a fost incercat anul trecut. Cateva tronsoane au fost inchiriate in toamna unor operatori privati.
Rezultatul: noii proprietari au adoptat rapid, pe plan local, reteta monopolistului CFR Calatori. In aceste conditii, rentabilitatea a devenit o chestiune iluzorie. Administrarea liniilor inchiriate a revenit proprietarului de drept. Problema este ca o data cu tronsoanele ineficiente au intrat, din nou, pe statele de plata ale companiei salariatii externalizati in urma cu opt luni.
Greva angajatilor unei alte institutii bugetare cvasimonopoliste, Posta Romana, aducea, recent, in discutie chestiunea repartizarii profitului pentru majorarea salariilor. Cu toate amenintarile, cresterea obtinuta de protestatari nu a depasit 4 la suta. Iar Posta Romana a ramas si in continuare sub monitorizarea Ministerului Finantelor si a FMI.
Ceferistii cer 10 la suta si tichete de masa, avand ca singur argument importanta activitatii de transport pe calea ferata. Impotriva acestei miscari de protest "lucreaza" chiar economia de piata. Greva ceferistilor va fi bucuria transportatorilor auto. Doar daca acestia le vor vira o cota din profiturile obtinute pe urma preluarii calatorilor, greva feroviarilor se va putea prelungi.
Exista si varianta acceptarii conditiilor sindicalistilor de catre guvernanti. Aceasta nu se poate face insa decat cu riscul majorarii tarifelor de transport. Ultima scumpire a biletelor de tren, cu 50 la suta, a avut loc toamna trecuta. Toti clientii CFR, persoane fizice sau juridice, sunt constienti ca transportul pe calea ferata va fi scumpit in viitorul apropiat.
Dar nu ca pret al tolerarii abuzurilor administratorilor. Ceferistii sunt si ei victime ale acestor abuzuri. Slagarul de altadata, "Glasul rotilor de tren", nu mai este o soapta, ci un strigat cu suspine.
