Romanul are tinere de minte. Prin urmare, sint convins ca foarte multi dintre cei care au urmarit, fie si doar partial, dezbaterile electorale de anul trecut isi mai aduc aminte de gravele acuzatii lansate din tabara fostei opozitii catre membrii cabinetului Nastase.

Cu sufletul la gura vor fi urmarit romanii hirtiile acuzatoare fluturate de Traian Basescu in scandalul televiziunii lui Mitrea de la Constanta. Se va fi infiorat tara auzindu-i pe membrii ADA cum povesteau despre tunurile trase pe bani publici de Dan Ioan Popescu, Adrian Nastase, Dan Nica, Gabriel Oprea si de multi, multi altii.

Nu neaparat din dorinta de a-i vedea adusi in fata procurorilor sa dea cu subsemnatul, desi nu neg ca vor fi existind si multi romani exasperati de ceea ce se intimpla in tara si care au ajuns sa viseze acest lucru, dar, mai ales, din nevoia de a sti ce s-a intimplat atita amar de ani cu banii publici, am trait in ultimele sase luni cu speranta la gura.

Speranta ca, dupa o luna, doua, trei, patru, se va gasi macar un ministru dintre cei vajnici ai cabinetului Tariceanu in stare sa prezinte opiniei publice un raport detaliat al jafului pesedist.

Ce s-a ales, doamna Mona Musca, de acuzatiile la adresa lui Razvan Theodorescu? Ori de cele in care pomeneati de matrapazlicurile lui Dinu Sararu? Unde sint, domnule Dobre, rapoartele despre clientii politici serviti regeste cu felii mari din tortul banilor publici de Miron Mitrea sau Sergiu Sechelariu? Ce s-a ales de anchetele mult promise in legatura cu modernizarea Portilor de Fier? Si, la

urma urmelor, unde sint, domnule presedinte, „tepele" acelea atit de metaforice din Piata Victoriei?

Nu se intimpla nimic. Ascunzindu-se in spatele sistemului nereformat al justitiei, dind vina ba pe Botos, ba pe Amarie, ba pe mama lor care i-a facut fara noroc, ministrii cabinetului Tariceanu se pitesc in lanul inalt al promisiunilor electorale neonorate, acesta fiind, de fapt, si principalul motiv pentru care incep, deja, sa se vada din ce in ce mai mici in recentele barometre de opinie.

Nimic nu-l impiedica pe Mircea Cinteza sa explice clar filiera prin care s-au scurs, in buzunarele unor mafioti imbracati in costume de directori de spital sau manageri la companii producatoare de medicamente, banii amaritilor care inca mai spera sa-si gaseasca leacul compensat in farmaciile romanesti.

Nimic nu-l impiedica pe Codrut Seres sa prezinte un raport detaliat si onest al milioanelor de euro platite pentru pseudo-reparatiile turbinelor de la Portile de Fier. Si, cu toate astea, nu se intimpla nimic.

Acum citeva zile, un ministru mi se plingea cu lacrimi de crocodil plutitor prin diverse functii si guverne ca „n-are de unde sa-l apuce pe ala de dinainte". Ca a fost baiat destept si n-a semnat nimic. Intr-o alta seara, pe un post de televiziune, o ministreasa se dadea batuta in fata trecutului, gindind la viitor. Frumos si luminos.

Numai ca, oricit de bine ar suna viitorul, el nu poate acoperi in nesimtire si uitare putregaiul anilor din urma, in care unii sau altii si-au batut joc de Romania si de romani

Si, cu toate astea, nu se va intimpla nimic.

Asa cum dupa 1989 s-a instalat fratia intru complicitate a securistilor si activistilor din regimul comunist, asa cum mai tirziu a aparut complicitatea in tacere si furt a intregii clase politice pe tema caselor nationalizate, a locuintelor luate pe daiboj din fondurile primariilor sau a terenurilor in buricul tirgului achizitionate pe un franc, asa cum s-a intins, de-a lungul si de-a latul unor

ani multi, intregul circ al tunurilor financiare din bani publici sau al comediilor despre contracte grase date prin incredintare directa, ei bine, tot asa se va intimpla si acum. Tiuie tacerea peste ministerele lui Tariceanu. Nu se intimpla nimic si nici nu vom afla nimic, niciodata.

Sub pretextul ieftin al inutilitatii deshumarii mortilor sau al absurdului vinatorii de vrajitoare ori invocind lipsa oricarei semnaturi ministeriale pe actele prin care s-au topit bani publici, ministrii, primul-ministru si chiar si presedintele ne dau de veste ca sezonul la tepe in Piata Victoriei s-a inchis inainte de a incepe.

Peste tara e liniste, iar trecutul doarme linistit, invelit cu plapuma calduroasa a complicitatii si minciunii. Somn usor, Romania!