Minerii lui Iliescu si slana lui Vulturica (de Grigore Cartianu)

de Grigore Cartianu     Evenimentul Zilei
Vineri, 10 iunie 2005, 0:00



In iarna aceea viforoasa, Vulturica a avut de lucru mai mult decit de obicei. Spargea lemne pe la batrinii satului, cu securea lui tocita, pe care i-o ascutea, din cind in cind, fierarul din tiganie. Nametii de un metru i-au adus o noua ocupatie: deszapezirea caselor. Noaptea, babele auzeau cum piriie capriorii acoperisurilor de sindrila.

Dimineata, isi luau toiagul si se avintau catre Bostanarie, strigind din capul ulitei: ma, Vulturiiiiica!

Iar Vulturica se lega cu o sfoara si, dotat cu o lopata, se cocota pe case, scapindu-le de povara zapezii. Dupa care cobora si croia pirtii cit sa poata ajunge bietii oameni la fintina, la beci, la grajdul vitelor ori la cotetul pasarilor. Iar seara isi primea rasplata: o strachina cu mincare, o litra de tuica si citiva gologani.

Nimic nu parea sa-l tulbure pe Vulturica. Atita timp cit putea tine in miini securea sau lopata, avea asigurata o bucata de piine. Intr-o zi insa si-a bagat dracul coada. In timp ce dadea jos zapada de pe satra unei batrine, Vulturica s-a prabusit prin acoperisul putred, trezindu-se in afumatorie. Dupa ce s-a dezmeticit, a luat o bucata de slanina, a ascuns-o sub pufoaica si a fugit cu ea acasa.

Apoi a revenit la treaba, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, iar seara si-a baut obisnuita litra de tuica.

Trei zile mai tirziu, batrina a observat absenta slaninei. S-a dus valvirtej la Vulturica, strigind in gura mare: te dau pe mina militiei, ma, hotule! Daca nu-mi dai sunca, te bag in puscarie!

Cind a auzit de militie, taietorul de lemne s-a speriat de moarte. I-ar fi dat babei slanina inapoi, dar n-o mai avea pentru ca o mincase. Cu greu a convins-o pe batrina sa nu mai umple satul cu vorbe de ocara. Ca s-o potoleasca, a muncit trei zile in ograda ei fara bani, mincare sau bautura. Si-a rascumparat onoarea cu trei zile de truda neplatita.
Dupa o vreme insa, batrina a inceput sa-l ameninte din nou: ma, hotule, vino de-mi taie lemnele, ca te bag in puscarie! Ani de zile, Vulturica a facut cum zicea baba. Ii era rusine de gura satului si frica de militie. Cind aceasta a devenit politie, pentru el tot militie a ramas. La fel si pentru batrina cu slanina: ma, hotule, te dau pe mina militiei!...

Asa s-au scurs 15 ani. Intre timp, Vulturica a imbatrinit si el, iar batrina s-a cocirjat de tot. Desi adusa de spate ca o secera si cu mintile ratacite, nu-l slabea pe hotul de slanina: ma, te bag in puscarie! Sa vina militia!...

Intr-o dimineata de vara, baba s-a dus, sontic-sontic, pina in capul ulitei, strigind din buruieni precum odinioara din nameti: ma, Vulturiiiiica! Te bag in puscarie, ma! In pridvorul casei din Bostanarie, pentru prima data in 15 ani, nu a mai aparut hotul de slanina ca sa faca semne cu mina: taci, matusa, ca-ti tai toate lemnele fara nici un ban! Curioasa, batrina s-a apropiat de casa cu

pridvor. Curind, s-a intors de-a busilea, speriata: Vulturica atirna spinzurat de prunul din curte. Nu mai putuse suporta spaima de a fi arestat pentru fapta savirsita in urma cu 15 ani.

P.S. Daca Vulturica a trait 15 ani cu teama in suflet pentru o bucata de slanina, pe care a platit-o inzecit, care ar trebui sa fie starea lui Ion Iliescu tot dupa 15 ani, dar avind pe constiinta mortii si schiloditii mineriadelor? Sa speram ca se apropie ziua decontului.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


137 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by