In timp ce fostul presedinte Iliescu e chemat sa dea socoteala pentru rolul sau in mineriada din 13-15 iunie 1990, apar noi date care dezvaluie in intregime brutalitatea atacului impotriva miscarii prodemocratice din Romania.
Faptul ca s-a scurs atat de mult timp pana la desfasurarea unei anchete reale e dovada puterii elitei politice comuniste din Romania, a carei autoritate a ramas in mare masura necontestata in ultimii 15 ani, in ciuda interludiului de centru-dreapta 1996-2000.
Lipsa investigarii evenimentelor din iunie 1990 a servit doar la intarirea acuzatiilor protestatarilor din Piata Universitatii cum ca in Romania nu a avut loc o revolutie. Chiar si condamnarea liderului minerilor, Miron Cozma, s-a bazat pe rolul sau in mineriada din septembrie 1991, si nu pe agresiunea mult mai grava din iunie 1990.
Aflam acum ca numarul real al mortilor din iunie 1990 poate fi mult mai mare decat cifra oficiala (de sase decedati), care in general nu a fost pusa la indoiala la vremea respectiva nici macar de presa internationala.
Asociatiile victimelor sugereaza ca numarul victimelor poate urca pana la 100-150 de morti si ca multi din cei decedati au fost ingropati la Cimitirul Straulesti, in gropi care acum sunt nemarcate.
Marturiile unora dintre cei arestati si detinuti la Magurele arata abuzuri obisnuite ale erei comuniste, printre care batai, amenintari cu executia sumara si incercari de a stoarce marturii mincinoase de la detinuti.
Care erau obiectivele reale ale autoritatilor FSN care au organizat mineriada?
Presiunea comunitatii internationale a jucat un rol in eliberarea detinutilor si reaparitia publicatiilor opozitiei la cateva zile de la incheierea violentelor. Totusi, intrebarea fundamentala trebuie sa vizeze obiectivele reale pe care le aveau autoritatile FSN cand au lansat mineriada.
Contrar povestirii oficiale privind multimi de "huligani" dezlantuiti ce ocupau Piata Universitatii si blocau traficul, aflam acum ca mai erau doar cateva zeci de protestatari in dimineata lui 13 iunie cand a intervenit politia. Protestul urma oricum sa se sfarseasca, multi renuntand la el dupa alegerile din 20 mai.
Studentii avand examene de dat, apropiindu-se vacanta, demonstratiile palisera, iar cei care mai ramasesera in piata nu puneau vreo problema deosebita pentru ordinea publica in timpul limitat pe care il mai aveau de petrecut in piata.
De fapt, ramasitele manifestatiei din Piata Universitatii au fost doar un pretext pentru aducerea minerilor la Bucuresti, iar obiectivul real erau inabusirea democratiei, terorizarea populatiei si facilitarea reintroducerii guvernarii autoritare.
De aceea minerii condusi de Securitate nu au reocupat numai Piata Universitatii, ci si au batut pur si simplu oameni la intamplare, parte a unei strategii de instaurare a fricii.
Au jefuit ziarele incomode, sediile partidelor de opozitie si casa liderului PNT, Ion Ratiu. Avand in vedere cunostintele detaliate de orientare geografica a minerilor in Capitala, oameni care veneau de la sute de kilometri departare, e absurd sa spui ca ce s-a intamplat nu e altceva decat un plan bine coordonat pus la cale de Securitate pentru restaurarea dictaturii.
Exista unele asemanari cu tentativa de lovitura de stat data de membri ai fortelor armate spaniole in mai 1981, la sase ani dupa moartea generalului Franco. In cazul Romaniei, redeschiderea ziarelor de opozitie si eliberarea detinutilor au marcat esecul planului.
Dar asta a fost in mare parte rezultatul presiunii externe care a facut ca unele elemente din conducerea FSN sa dea inapoi de la ideea de restaurare a dictaturii si izolare internationala.
Ancheta trebuie sa se concentreze asupra obiectivelor celor care au organizat mineriada din iunie 1990, aceasta in interesul justitiei, dar si pentru o intelegere corecta a valorilor care-i animau pe cei mai importanti membri ai clasei politice din perioada post-Ceausescu.
