S-au dus demult vremile cand tot ce misca-n tara asta, raul, ramu’, ne era prieten, iar stramtoarea cu pietrele din dotare tinea loc de armata si strategie! Sa nu mai poti fi tu frate in ziua de azi nici macar cu codru’, daramite cu UDMR-ul?!!

De mai bine de o luna Romania e laguna, in vreme ce pe domnul Tariceanu il strang cizmele si aduce din ce in ce mai mult a demisie incaltata, iar pe tovarasul Iliescu il dor (rau) amintirile. Ce vremuri erau atunci cand era el sefu’ apelor, si inundatiile erau de Partid si de Stat! Acum au mai ramas doar de stat. In Senat.

Oricum, constat ca, dintre toti, tatucul minerilor pare a fi singurul deprins cu umezeala de subteran, dovedindu-se partial intremat in sprinteneala adolescentina cu care a facut prompt saltul dintre Elias si Sfantul Ilie, aratand furios cu degetu’ secetei de stanga catre inundatiile de dreapta! Pai cum altfel, cand iata, in lipsa lui Stefan cel Mare, aflat la temnita, in lanturi cu termen redus,

Bacaul a redevenit bacovian si lacustru, sub apele turcului! Politica autohtona, scapata de la Marcuta, in zi de vizita, adica joia, ne infatiseaza parada unor figuri de panopticum, ciondanindu-se pentru reforma unei tari despre al carei teritoriu par a nu fi fost informati ca a devenit intre timp delta.

Or, in atari conditii, cand tara nu mai poate fi strabatuta cu pasul, ci doar navigata inot, e limpede ca nu avem nevoie de Tariceanu, ci de Camelia Potec. In rest, stim cine-i matrozul! Ceilalti membri ai Cabinetului sulfina si survoleaza.

Disperati ca dau din ce in ce mai rar de vreo limba de pamant si raman in aer fara „coledzi“, tot ce zboara sau e musca se afla in cautarea nauca a repausului anticipat pe o frunza verde. Si-au pierdut linistea si nu mai pot pune geana pe ge(o)ana.

Ca sa nu li se mai vada fata cea adevarata, s-au intors toti cu interesul la popor si si-au propus ca in cel mult trei luni fiecare localitate, devenita port, sa aiba circumscriptie de vot cu barca si termopan.

Ca nu o sa mai aiba cine sa-i voteze, asta intereseaza mai putin, dat fiind ca ei oricum sunt cu gandul la Parlamentul Europei, iar aceasta din urma avand treaba mai degraba cu geografia decat cu demografia, se arata mai atenta la peisaj decat la locuitori. Ce sa-i faci! Unu e leul greu si alta e bancnota euro cu responsabilitati (doar) de suprafata geografica.

La un moment dat, dincolo de durerea amaratilor care, prin incapatanarea lor de a supravietui, altereaza nepermis aceste plaiuri, apele se vor retrage, iar in urma lor va ramane noroiul de care, dupa ce va veni si seceta de stanga, se va alege in sfarsit praful. Tarlaua fragezita exagerat de dreapta va redeveni stanca si cozmanca de odinioara.

Locuitorilor (atatia cat vor mai fi) nu le va ramane decat sa-si linga ranile, sa-si culeaga mortii si sa astepte cutremurul. Daca si dupa asta va mai ramane piatra pe piatra, inseamna ca suntem aici nu numai de doua mii de ani, dar suntem si nemuritori.

Iar pentru cei care de catava vreme se afla in cautarea unui „brand“ pentru Romania, imaginea batranului mort cu degetul in sus le ofera, iata, o nesperata solutie de succes ivita din adanc.

In tot raul e si un bine. Avand in vedere originala evolutie interna, recenta stire prezidentiala cum ca am devenit teritoriu susceptibil atentatelor teroriste, alaturi de celelalte tari civilizate, se dovedeste a fi mai degraba visul desart al biruintei care se inchipuie transatlantic.

Atentatele si teroristii costa, sunt investitii serioase in moneda forte, sunt planuri pe termen scurt si pe termen lung. Ori noi, asa cum se vede, de 15 (cincisprezece) ani ne-o tragem singuri pe lei, cand usori, cand grei, cu ravna si devotament, mai nou in acompaniament de cinteza.

Avem, slava Domnului, munafii nostri! Pai de ce sa aiba ben Laden pagubele lui colaterale cand avem noi pagubele noastre de politicieni in stare de paguba-n ciuperci?! Iar in ce priveste disponibilitatea spre „turcire“, haida-deh! Avem, nu-i asa, o traditie milenara.

Cu ea dara, ne-am sacrificat si am aparat crestinatatea si goticul! Si-acum, vorba lui Nenea Iancu, vii tu sa ma asfaltezi!? Pai poate io n-am nevoie de asfaltu’ dumitale! Taci si inoata prin eterna si fascinanta Romanie! Azi-maine incepe sezonul nuntilor si-atunci sa te tii perinite si furatu’ miresei de pe la partide ca exercitiu pentru furatu’ de-adevaratelea de dupa anticipate.

In tot acest timp belaliu si balai, presedintele Basescu, sub clar de luna, pare mai ca nu vrea, mai ca se lasa-n voia eminesciana a unui Calin, ajuns fil? de poveste! Ivit din haos, Domnului Basescu ii este o sete organica de repaus (de repausul altora) si, printre lacrimi, se vede un fel Napoleon.

E treaba domniei-sale! N-avem a ne ingrijora prea mult! Istoria ne invata ca va sfarsi pe Sfanta Elena.

P.S. Era sa uit! In tot acest context subacvatic si francofon, faptul ca expozitia de pictura franceza „Umbre si lumini“ este sponsorizata (si) de Apa Nova mi se pare un incurajator semn de normalitate!