"Timpul nu este doar istorie, este si literatura", a afirmat marele scriitor mexican Carlos Fuentes la o conferinta in Palma de Mallorca, pe care a intitulat-o Fiii lui La Mancha si in care explica cine sunt acei care isi "asuma mostenirea" lui Don Quijote, opera in care "spiritul comic defineste realitatea".
Andreu Manresa, intr-un articol din paginile de cultura ale cotidianului "El Pais", subliniaza ca Fuentes, autorul lui Terra nostra, a afirmat ca in literatura secolului XX exista scriitori care provin din "neamul" lui Cervantes: Franz Kafka, Thomas Mann, GUnter Grass, Italo Calvino, Milan Kundera, Salman Rushdie, Gabriel Garcia Marquez si Jorge Luis Borges.
"Kafka a fost principalul scriitor al secolului XX", a spus si "a anticipat in opera sa lumea totalitara care se profila; in Castelul si in Procesul se afla lumi care nu recurg la justitie, ci sunt concentrationare; indivizi retrasi arbitrar din viata lor si care umbla cu capul in nori. Aceasta este dictatura sovietica, cea nazista si toate cate au existat. Este inchipuirea raului.
Totul se afla deja spus in Kafka". "Anticiparea literara este cea mai puternica dintre toate", a adaugat Carlos Fuentes. "Ghicirea trecutului si expunerea viitorului. Un romancier nu aminteste trecutul, il anticipa, il imagineaza. Si nu imagineaza viitorul, ci il aminteste".
Aceasta este "grandoarea" pe care Fuentes o vede in autorii contemporani cei care sunt favoritii lui, precum Franz Kafka si William Faulkner. In opera sa literara evita "confesiunea personala, care este un rau mai mare decat sa-ti scrii biografia. Trebuie sa ies din propria-mi piele si sa imaginez lumea exterioara si s-o readuc la lumea interioara scrisa.
Nu exista realism perfect in literatura". Fuentes si-a expus parerile despre "velocitatea limbajului", aceasta "traditie a velocitatii" care a identificat-o in romanul lui Cervantes si in naratiunea de imagini a lui Charles Chaplin si Buster Keaton. In "long-seller"-ul de patru secole care este Don Quijote se afla "romanul care nu predica certitudini sau incertitudini".
A preamarit "cantul general al cuvantului in fata caruia Emilio Lledo numeste imperiul eteric al imaginilor".
Fuentes a abordat ideile, timpul si cartile, de la nasterea romanului modern cu Quijote - cu ecourile sale prealabile la Erasmus -, influenta generala a lui Cervantes si traditia romanesca posterioara, legata de Revolutia Franceza si egidei lui Napoleon: "Curentul din La Mancha si cel de la Waterloo".
La final, publicul de acord cu cele spuse de el l-a aplaudat timp indelungat, ca pe un solist dupa un mare concert.
