Saptamanalul "L'Express" consacra un editorial schimbarilor - din ratiuni politice - intervenite in pozitia Frantei fata de aderarea la UE a Turciei. Acum, oficial, remarca publicatia amintita, Franta doreste ca Ankara sa recunoasca autoritatile grecilor din Cipru inainte de inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana.
Perplexitate in sanul Uniunii! Dupa Dominique de Villepin, inca un oficial francez, Philippe Douste-Blazy, seful diplomatiei franceze, a confirmat zilele trecute schimbarea radicala a pozitiei Guvernului francez:
"Daca Turcia nu recunoaste legal si in prealabil autoritatile din partea greaca a Ciprului ca singurele reprezentante ale insulei, Franta se va opune inceperii negocierilor de aderare a Ankarei la data stabilita, 3 octombrie".
Autorul comentariului din "L'Express" reaminteste ca, dupa socul referendumului din 29 mai, cand majoritatea francezilor au spus NU Constitutiei UE, premierul francez Dominique de Villepin nu i-a putut lasa rivalului sau, Nicolas Sarkozy, monopolul pozitiei, practic, negative fata de Ankara.
Europenii platesc in momentul de fata pentru aproape un deceniu de amanari in solutionarea crizei cipriote. Integrarea, anul trecut, doar a unei parti a insulei divizate in Uniune, releva autorul comentariului, nu a rezolvat nimic.
Or, se stie ca presedintia franceza a promis Atenei, in 1995, facilitarea aderarii insulei daca inceteaza sa isi exprime veto-ul sau la realizarea unei uniuni vamale intre UE si Turcia. Dar a facilita intrarea insulei in Uniune fara reunificarea ei in prealabil ar insemna un blocaj sigur.
Practic, partea insulei locuita de cipriotii greci - singura interlocutoare legala pentru comunitatea internationala - a respins planul de pace al Natiunilor Unite, acceptat insa de partea de nord a insulei, locuita de ciprioti turci, si s-a opus oricaror ajutoare destinate Nordului.
Schimbare surprinzatoare a pozitiei Parisului
Schimbarea brusca si radicala a pozitiei Parisului este mai mult decat surprinzatoare pentru partenerii din UE. Cand chestiunea a fost ridicata la summit-ul european din decembrie 2004, premierul turc a parasit sala de sedinte.
Cei 25 de membri, inclusiv Franta, s-au multumit atunci sa ceara Turciei extinderea uniunii vamale si la cei 10 nou-veniti in Uniune, lucru pe care l-a facut la 29 iulie a.c., cu precizarea ca aceasta nu inseamna si recunoasterea Republicii Cipru.
Fireste, era de asteptat o astfel de precizare a Ankarei, de care a fost imediat informata presedintia britanica a Uniunii Europene.
Comisia Europeana, dupa "iesirea la atac" a Frantei, a precizat din nou ca o recunoastere a Republicii Cipru este posibila numai "in cadrul initiativei Natiunilor Unite" si nu constituie o conditie prealabila inceperii negocierilor cu Turcia.
Schimbarea de pozitie la Paris dupa referendumul din 29 mai a facut din Franta "scutul antiturc in Europa, din motive politice interne dictate de viitoarele alegeri prezidentiale", remarca, cu regret Ahmet Insel, profesor la Universitatea Galatasaray.
La Madrid, Londra, Berlin (unde Schröeder nu poate, in plina campanie electorala sa neglijeze alegatorii de nationalitate turca), noua atitudine a Frantei a provocat dezolare.
Ambasadorilor celor 25 membri ai UE, ce se reunesc la 25 august, le revine acum misiunea de a dezbate si elucida situatia nou creata, inaintea reuniunii ministrilor de Externe ce va avea loc la inceputul lunii septembrie.
Lui Dominique de Villepin ii vor fi oferite trei optiuni: sa-si convinga partenerii de ratiunile pentru care practic se opune aderarii Turciei, ceea ce, dupa autorul comentariului din "L'Express" va fi imposibil, sa se replieze, ceea ce echivaleaza cu umilirea sa, sau sa isi exprime veto-ul. Ceea ce echivaleaza cu a-si asuma raspunderea pentru declansarea unei noi crize europene.
