Zece filme romanesti de dinainte de ’89 au adus la cinema un numar record de spectatori, care astazi pare urias. Lipsa altor surse de divertisment si circuitul lor cinematografic lung au facut ca aceste productii sa ramina, peste ani, bine pironite in virf.

Topul filmelor romanesti care au inregistrat cel mai mare numar de spectatori din toate timpurile, conform datelor furnizate de Centrul National al Cinematografiei, include superproductii istorice, comedii sau filme de aventuri din perioada 1963-1979, care au atras la cinematograf milioane de romani.

Sergiu Nicolaescu figureaza cu nu mai putin de trei pelicule: „Nea Marin miliardar“, „Mihai Viteazu“ si „Dacii“, fiind secondat de Mircea Dragan, cu trei filme istorice: „Neamul Soimarestilor“, „Columna“ si „Stefan cel Mare“.

Era mai simplu sa inveti istoria prin filme

Numarul de spectatori inregistrat de la data premierei pina azi este spectaculos si ar putea avea mai multe explicatii: circuitul lung al filmelor inainte de ’89 (ceea ce americanii numesc „re-release“), lipsa altor posibilitati de divertisment in acei ani, precum si vizionarile fortate care se organizau in scoli sau la caminele culturale.

Criticul de film Manuela Cernat este de parere ca aceste cifre au fost umflate: „Sigur ca au fost filme cu priza la marele public, dar s-a apelat si la raportari false, care au inclus vizionarile in cazarmi, scoli, camine culturale etc.

Din clipa in care regizorii au iesit pe contract, atingerea «milionului» era o conditie pentru prime si avantaje financiare substantiale si, evident, s-au umflat de multe ori cifrele“.

Criticul Mihai Chirilov considera ca aceste recorduri sint motivate prin lipsa altor posibilitati de divertisment: „Nu puteai spune nu, atunci cind te scoteau cu clasa si cu forta la cinema - culmea, pe banii tai. La vremea respectiva era „escapism“ si n-aveai altceva mai bun de facut.

Apoi, era mai simplu sa inveti istoria prin filme, fie ele si proaste, decit sa citesti manualele alea prafuite“.

„Mihai Viteazu“ era o sarbatoare

Comparind statistica aceasta cu cea a filmelor de dupa ’89 (al caror traseu cinematografic este mult mai scurt, motivul fiind trecerea lor rapida pe casete video si DVD-uri), criticul Andrei Gorzo spune ca cifrele sint acum total inaccesibile.

„Un lucru ar trebui lamurit odata pentru totdeauna: succesul comercial se masoara altfel acum decit inainte de Revolutie. Cifre precum cele realizate atunci de «Dacii» si «Mihai Viteazu» sint acum inaccesibile; si nu-i sint inaccesibile numai unui Nae Caranfil, ci si unui Spielberg sau unui George Lucas“.

In acea epoca, „un film ca «Mihai Viteazu», o epopee istorica de dimensiuni hollywoodiene, dar de-a noastra, devenea o sarbatoare, afirma Gorzo.

Cum sa nu devina? Era «cu bataie», era cu mii de cai si de osteni (unui cineast care lucreaza intr-un regim totalitar si nationalist ii este mult mai usor sa adune si sa desfasoare asemenea forte decit unui cineast de la Hollywood, doar o face «in interesul patriei»). Si, repet, era a noastra“.

Colaps al salilor de cinema dupa ’89

Manuela Cernat identifica astfel cauzele lipsei din acest top a filmelor de dupa Revolutie: „Dupa ’90, chiar si filmele importante, de mare succes, cum ar fi «Filantropica» sau «Occident», potentiale mari succese de public, au avut un numar ridicol de copii, lansari confidentiale si mediatizare minima.

Cu salile de cinema in colaps si o politica cinematografica ce a discreditat ideea de film romanesc in ochii marelui public, prin lansarea pe ecran a unor impardonabile rateuri, nu se poate obtine mai mult“.

Patru filme cu ambitii culturale

Valoarea artistica a celor zece pelicule este pusa, in general, sub semnul intrebarii.

Manuela Cernat este de parere ca, dintre cele zece, doar patru au si valoare comerciala, si culturala: „In primul rind, nu cred ca putem aplica aceeasi grila estetica unei superproductii comerciale si unui film de arta.

Din fericire, patru dintre titluri au avut si ambitii culturale si, mai ales la vremea lor, «Tudor», «Dacii», «Columna» si «Mihai Viteazu» au insemnat un imens pas in recucerirea dreptului Romaniei de a avea o istorie“.

„In privinta valorii, tot ce pot sa spun mai politicos este ca nici unul dintre filmele din top nu se ridica la inaltimea a ce se facea mai bun afara in parametrii genurilor respective, superproductie istorica, farsa, comedie de aventuri“, considera Andrei Gorzo.

„Nea Marin miliardar“, pe locul intii in top

1. „Nea Marin miliardar“, regia Sergiu Nicolaescu, 1979, 14.650.000 de spectatori;

2. „Pacala“, Geo Saizescu, 1974, 14.640.000;

3. „Mihai Viteazu“, Sergiu Nicolaescu, 1971, 13.330.000;

4. „Dacii“, Sergiu Nicolaescu, 1967, 13.112.000;

5. „Neamul Soimarestilor“, Mircea Dragan, 1965, 13.050.000;

6. „Tudor“, Lucian Bratu, 1963, 11.450.000;

7. „Columna“, Mircea Dragan, 1968, 10.510.000;

8. „Haiducii“, Dinu Cocea, 1966, 8.086.000;

9. „Sapte baieti si o strengarita“, coproductie, Bertrand Borderie, 1967, 7.550.000;

10. „Stefan cel Mare“, Mircea Dragan, 1975, 7.380.000