Istoria accelereaza din nou. Cineva ramine in urma, altcineva vine din urma. O regula veche se discrediteaza: Vestul inainteaza, Estul treneaza. Asa a fost si asa nu mai e.

Ceea ce a fost adevarat, pina la cruzime, sub protectia unei istorii inghetate in 1945 a devenit relativ din clipa in care incalzirea globala a politicii europene a incinerat, rind pe rind, Zidul Berlinului, iluzia sovietica si fagurele iugoslav. De miercuri dimineata, acest adevar nu mai e nici macar relativ. Turcia si Croatia au obtinut dreptul de a negocia admiterea in Uniunea Europeana.

Vest-europenii s-au hotarit greu, daca s-au hotarit cu adevarat. O mina de partide conservatoare austriece si germane, sustinute de angoase franceze si olandeze, s-au trezit judecind, undeva, intre secolele al XVI-lea si al XIX-lea. Turcii antipatici erau, iar, la portile Vienei, iar croatii simpatici se dovedeau, din nou, supusi meritorii ai Habsburgilor. Secolul al XXI-lea e de alta parere.

Turcia se modernizeaza de 80 de ani, adica tot atit cit a cerut comunismul pentru a desfiinta cultura europeana a rusilor. Fara Turcia, Uniunea Europeana ramine prospera si libera sa lucreze la produsul ei favorit: Politica de Insecuritate Comuna.

Respinsa de Europa, Turcia ar fi organizat reconcilierea cu Islamul radical, asa cum Croatia ar fi cautat o compensatie in rolul de mini-putere balcanica si ar fi cochetat rapid cu Serbia. Invitatia lansata, in extremis si nu foarte convins, Turciei si Croatiei semnaleaza o situatie noua: vest-europenii sint tot mai nesiguri pe propriul proiect, est-europenii l-au valorizat de la prima intilnire. Esticii nu mai sint parte a problemei, ci solutia ei.

Olista lunga de neintelegeri sugereaza ca perceptia occidentala e suspecta de miopie pe ochiul estic: xenofobia depistata cu tam-tam in singele rasaritenilor a izbucnit, pina la urma, in Vest. Ea a vazut, prima, fantoma instalatorului polonez. Nationalism? Mai curind, in cearta guvernelor europene asupra bugetului Uniunii decit in planurile de cooperare la Marea Neagra.

Daca elitele politice si media ar fi explicat ca admiterea Estului are ratiuni strategice si beneficii aproape balneare pentru pensionarii clubului franco-german, electoratele europene ar fi inteles mai mult si mai bine.

Referendumurile din Franta si Olanda a avut insa un efect salutar. Uniunea Europeana a pus capat extinderii prin anexare birocratica. Acest procedeu a insemnat stabilirea de criterii politice si economice, evaluate, apoi, larg si fara straruinta.

Procedura a fost nimerita pentru Cehia, Ungaria si Polonia, state care impart o calitate istorica remarcabila: la iesirea din comunism, aceste societati erau pre-capitaliste, apte de urmatoarea curba istorica. In acelasi moment, Romania si Bulgaria erau doar state postcomuniste.

Admiterea lor pune Europa sub riscul importului de institutii si mentalitati necontrolabile, chiar anarhice. Anexarea birocratica, de care UE era gata la finele lui 2004, ar fi fost o enorma capcana. Obligata de referendumurile francez si olandez, UE a decis ca e nevoie, intr-adevar, de introducerea unui minimum de ordine in sistemelele roman si bulgar.

Asa s-a nascut batalia pentru Justitie, pe care o poarta, in Romania, triunghiul UE, Alianta D.A., PSD. La rindul sau, PSD a inteles imediat miza. O oligarhie conduce doar daca poate conta pe o justitie fidela. O oligarhie contrazisa de o justitie independenta va fi silita, mai devreme sau mai tirziu, sa iasa din clandestinitate si sa moara, jucind dupa reguli rationale si sociale.

A scrie despre pericolul PSD, in timp ce PSD e in opozitie, nu e deci o fixatie. PSD se plaseaza, acum si activ, in rolul de forta istorica reactionara. Termenul descrie grupurile care se pot dezvolta numai impiedicind dezvoltarea publica, pe scurt, emanciparea societatii. O victorie europeana in aceasta inclestare nu va repara canalele Bucurestiului si nu va clona magistati perfecti.

Efectul va fi altul. Primul pas spre eliberarea puterii de stat de sub control mafiot si reaparitia puterii de judecata la romani.

Admiterea Turciei si Croatiei va da o gravitatie uriasa flancului estic al Uniunii. Centrul franco-german va deveni insuficient. Romania va fi parte a acestei rasturnari de polaritate numai si numai in masura in care va reusi sa tina trena statelor estice care au reusit, de la baltici, la turci, sa isi repare masinaria de stat. Admiterea in Vest presupune integrarea in aspiratia energica a Estului.