Actorii de la Hollywood si din Marea Britanie se pot lauda acum ca au un coleg laureat cu Nobel. Academia Suedeza i-a acordat, ieri, Premiul Nobel pentru Literatura lui Harold Pinter, dramaturg, poet, prozator, scenarist, regizor si, uneori, si actor.

Vederi politice radicale

Nascut in 1930, la Londra, fiul unui evreu imigrat din Portugalia, Pinter este considerat un intelectual de stanga. E adversar al politicii actuale americane si critic fervent al invaziei aliate in Irak. De altfel, Pinter a sustinut puternic o motiune de inlaturare a lui Tony Blair din functia de prim-ministru al Marii Britanii, dupa inceperea conflictului din Golf.

In piesele sale, „dezvaluie pericolele ascunse dincolo de nimicurile zilnice si forteaza intrarea in locurile inchise, supuse opresiunii", l-a descris Academia Suedeza pe artist.

Teatru absurd

Pinter a intrat la Academia Regala de Arta Dramatica in 1948 si a inceput sa joace sub numele de scena David Baron. A publicat primele poeme in 1950, iar debutul ca dramaturg l-a facut sapte ani mai tarziu, cu piesa „The Room", prezentata la Bristol.

Alte piese de inceput sunt „The Birthday Party" (initial un fiasco total, mai apoi insa una dintre cele mai jucate din Marea Britanie) si „The Dumb Waiter" - ambele au avut premiera in 1957. Succesul care l-a consacrat a fost „The Caretaker" (1959), urmat de alte piese foarte bine primite, precum „The Homecoming".

Considerat cel mai proeminent reprezentant al dramaturgiei britanice in a doua jumatate a secolului al XX-lea, Harold Pinter scrie piese care se joaca in spatiu inchis, cu dialog imprevizibil, in care aparentele se naruie rapid.

Perceput mai intai ca reprezentant al teatrului absurd, Pinter a evoluat mai apoi spre un gen caracterizat de unii critici drept „comedie a pericolului", in care spectatorilor li se dezvaluie jocuri de putere ascunse in conversatiile cele mai banale.

Nominalizat la Oscar

Pinter si-a facut debutul ca scenarist in 1963, cu „The Servant", si ca actor de film. A jucat in cateva productii, intre care „Turtle Diary" (1985), „Mansfield Park" (1999) sau „Omul nostru din Panama" (2000), unde apare alaturi de Pierce Brosnan.

Multe dintre filmele pe care le-a scris sunt adaptari ale propriilor piese („The Caretaker", „The Birthday Party" sau „Betrayal", film dupa piesa cu acelasi nume, nominalizat la Oscar, ce povesteste o reala aventura extraconjugala a lui Pinter), altele sunt scenarii originale, dar artistul e cunoscut si ca realizator de ecranizari dupa operele altor scriitori.

Este cazul ecranizarii din 1980 a cartii lui John Fowles, „Iubita locotenentului francez", cu Meryl Streep si Jeremy Irons in rolurile principale, pentru care Pinter a fost nominalizat la Oscar.

In 1974, a debutat ca regizor de film, cu comedia „Butley". A regizat, de asemenea, zeci de piese de teatru si cateva filme de televiziune.

Cum se alege castigatorul

Procesul de selectare a castigatorului Premiului Nobel pentru Literatura incepe in septembrie, cand Academia Suedeza trimite scrisori catre persoanele si organizatiile care nominalizeaza candidatii. Nominalizarile, de obicei cam 200 de nume, ajung la Academie in perioada septembrie-februarie.

Propunerile sunt examinate de Comitetul Nobel, care prezinta Academiei spre aprobare, in aprilie, o lista preliminara de candidati, cu aproximativ 20 de nume. In final, lista ajunge sa contina cam cinci nume. In octombrie, Academia alege castigatorul. Informatiile despre nominalizari, documentare si opiniile privind premiul sunt pastrate secret vreme de 50 de ani.

Laureati cu Nobel de-a lungul istoriei

Va prezentam cativa dintre castigatorii Nobelului pentru Literatura, precum si motivatiile Academiei Suedeze.

> 1982 Gabriel Garcia Marquez - columbianul a primit premiul „pentru romanele si nuvelele sale, in care fantasticul si realul sunt combinate intr-o lume alcatuita cu imaginatie, reflectand viata si conflictele unui continent".

> 1970 Alexandr Soljenitin - Academia isi motiva diplomatic premiul acordat autorului care a descris teribilul gulag sovietic: pentru „forta etica cu care a urmat traditiile indispensabile ale literaturii ruse".

> 1964 Jean-Paul Sartre - filosoful si dramaturgul francez, distins „pentru munca sa bogata in idei si plina de spiritul libertatii si al cautarii adevarului", este singurul laureat al Nobelului pentru Literatura care a refuzat premiul, asa cum refuza orice distinctie.

> 1954 Ernest Hemingway - „pentru arta magistrala a naratiunii, demonstrata cel mai recent in „Batranul si marea", si pentru influenta sa asupra stilului contemporan".

> 1953 Winston Churchill - marele politician britanic primea premiul „pentru maiestria descrierilor istorice si biografice si pentru oratoria stralucita prin care a aparat valorile umane".

> 1949 William Faulkner - „pentru contributia sa puternica si unica din punct de vedere artistic la dezvoltarea romanului american modern".

> 1934 Luigi Pirandello - „pentru resuscitarea indrazneata si ingenioasa a artei dramatice si scenice".

> 1925 George Bernard Shaw - „pentru opera sa, marcata de idealism si umanism, a carei satira este adesea plina de o frumusete poetica unica".

> 1907 Rudyard Kipling: autorul „Cartii Junglei" a fost distins cu Nobel pentru „puterea de observatie, originalitatea imaginatiei, virilitatea ideilor si remarcabilul talent al naratiunii".