O POVESTE despre care n-am sa stiu niciodata daca e numai induiosatoare sau de-a dreptul sublima. Intr-o familie de conditie medie, tatal, activist de partid cu studiile la Moscova si ateu patruns pana-n maduva oaselor de materialismul dialectic si istoric, isi pandeste fiul sa-l prinda ca-si face rugaciunea si sa-si bata joc de el.
Un timp, copilul ingenuncheaza si se roaga in bucatarie, dar tatal da de el si, la un chef, il maimutareste in fata invitatilor, activisti PCR ca si el. E iarna si baiatul se duce sa-si faca rugaciunea in fundul gradinii, unde taica-sau de asemenea il descopera si apoi o tine tot intr-o bascalie. Dar fiul e mai destept ca batranul: se incuie in closet.
Si acolo, in siguranta, il roaga pe Dumnezeu sa-i ierte tatalui totul, si prostia si hartuiala.
CEA MAI INTELIGENTA fata din an avea mustati si fundul cel mai mare. Din cauza dosului ei monumental si a altor fete mustacioase si cu fundul mare, dar foc de istete, am trait toata studentia cu ideea usor jenanta ca inteligenta e si ceva ce se vede, iar ce se vede nu-i intotdeauna un lucru cu care sa te tii mandru.
DOAMNA CARE MERGE pentru prima oara in excursie, in Germania, si nu rupe un cuvant nemteste. Ce legaturi s-or fi stabilind in mintea ei, nimeni din grup nu pricepe, fiindca doamna li se adreseaza nemtilor de parca toti ar fi la modul irecuperabil surzi. Ea zice tare si de multe ori acelasi cuvant. Vrea un ceai, ii urla chelnerului din braserie in fata "Ceai, ceai, ceai".
Se intampla ca acesta ii aduce tembelei ceai si ea se uita triumfator la tovarasii de voiaj zicandu-i baiatului in romaneste "Mul-tu-mesc, mul-tu-mesc, mul-tu-mesc". Dupa zece zile, pana si vecinilor romani din autobuz le vorbeste la fel ca la niste retardati cu probleme de auz: Fru-mos, a fost fru-mos, fru-mos, foar-te fru-mos!
IN PREAJMA UNIVERSITATII isi face veacul o nebuna. Se muta de colo colo cu zdrentele ei si cu un caine. Dar ce-i socant, lucrul care te urmareste, e indeletnicirea nefericitei: scrie intr-un caiet mare coloane lungi de cifre. E atat de concentrata pe sirurile acelea fara noima incat ii tine la distanta, ca bancherii, pe cei care ar vrea sa-i dea cativa lei.
DRAMA NU E CA TOT MAI MULTI intelectuali sunt impotenti, ci ca tot mai multi analfabeti sunt virili. E genul de razboi care sfarseste precis intr-o conflagratie, intrucat un primitiv, care se indoapa cu borhot, nu-si trimite vigoarea in creieri, ci in testicule. In Bucuresti, pe o ulita plina cu intelighentie fara copii, se puieste in nestire un tigan cu trei tiitoare.
Burtosul a turnat douazeci si unu de puradei pe care-i tine sechestrati laolalta cu sclavele lui intr-o singura odaie.
Locul duhneste a fecale si a pestera, dar umanoidul de prasila isi vede tihnit de negotul cu droguri si de preaplinul glandei. Asa socotesc impotentii din jur ca trebuie sa fie oranduita lumea: niste statuiti si niste rafinati sa-si plateasca darile si sa impinga la jugul economiei, iar la celalalt capat al balantei un viril asocial sa improaste planeta cu sperma.
Un miliard in India, alt miliard in China. Si, pe celelale continente, alte sute de milioane care n-au decat sa se divida de la doisprezece ani ca protozoarele, pentru ca chiar asta e soarta satului global, sa nu-si mai inteleaga soarta, sa se lase covarsit de multimea si nesatul reproducatorilor.
