Se face o saptamana de cand patru ziare – Gandul, Evenimentul zilei, Cotidianul si Adevarul – publica investigatii extinse despre mostenirea de un milion de euro pe care Adrian Nastase a primit-o de la o matusa pensionara.

Este o munca migaloasa de reconstituire a unui monstruos tablou de familie, de pe care ziaristi de la publicatii diferite dau zilnic la o parte straturi succesive de praf si uitare.

De o saptamana, politicienii tac. Le-a inghetat sangele in vine. In PSD, partidul-matca, multi s-au bucurat de ghinionul lui Adrian Nastase, dar nimeni nu a avut, pana ieri, macar un graunte de curaj sa ridice piatra public. Sunt vulnerabili. Fiecare are o mica poveste neclara la CV. Fiecare are o „matusa".

Impunse de aceiasi ziaristi sa reactioneze, grupurile rivale lui Adrian Nastase s-au rugat, la inceput, sa nu fie citate.

Ce sa spuna de averi si mosteniri DIP, Mitrea sau Hrebenciuc? Cu cutitul scandalului public la osul partidului, Miron Mitrea si Ioan Rus l-au impins pe revolutionarul Binelui, Mircea Geoana, sa-i dea un branci lui Nastase, doar-doar o repara ceva din imaginea terfelita a PSD. Geoana a fost destul de neconvingator.

In fond, are si el o soacra, si ea revolutionara, care n-a fost usa de biserica. Ion Iliescu, cel care a dat nume frescei pesediste – „Capitalismul de cumetrie" – si-a tras basca pe urechi.

Ce face insa puterea oranj, care ne chema la tepe, in Piata Universitatii? Tace chitic.

Flutur isi rodeaza masinile primite de la cumnatii din Germania, Tariceanu isi numara profiturile indecente obtinute din speculatii bursiere si, cu o ingenuitate sinucigasa, face glumite televizate cu „tanti Tamara".

Traian Basescu nu vorbeste despre aceasta problema, intrucat el insusi este vulnerabil: poate o avea o casa mai mult, dar, cu siguranta, are un subiect de atac mai putin.

Tacerea politicienilor, uniti intr-o stransa cardasie, este de inteles intr-o tara nefericita, in care demnitatea publica a fost si a ramas o sursa de imbogatire.

Dar ceea ce mi se pare de-a dreptul criminal este somnul autoritatilor, deoarece el ucide orice speranta in dreptate a oamenilor cinstiti, cu rusine si frica de Dumnezeu. Prin legi schioape, cei care s-au perindat anii astia pe la guvernare au reusit sa anihileze orice initiativa civica.

Degeaba ni se recomanda ritos sa nu dam spaga daca vedem ca, din 1996, de cand exista Legea 115, a controlului averilor, nimeni nu a fost gasit vinovat.

Cercetatul de serviciu, Dan Ioan Popescu, le-a ras in nas anchetatorilor, dupa ce i-a ingropat cu doua valize de chitante si a amenintat ca da statul in judecata la CEDO.

Legislatia in domeniu este atat de iscusit incalcita, incat, si sa vrei, nu poti sa pedepsesti pe cineva.

Orice initiativa civica este blocata printr-o procedura a sesizarii care-ti interzice sa reclami pe cineva la comisia de pe langa Inalta Curte, daca nu ai dovezi certe ca si-a dobandit averea ilicit. Or, este clar ca o dovada certa nu poate fi obtinuta decat de un procuror sau de o ancheta specializata.

O vila labartata pe trei etaje, aparuta in timpul mandatului, nu este o dovada certa.

De unde poti sti tu, cetatean prost si invidios, care te uiti peste gard la vecinul tau, ca vila acestuia nu este facuta din banii primiti de la o matusa? Iar daca toate actele succesiunii sunt in regula, cainii latra, ursul trece.

Asa se intampla de o saptamana incoace. Ziarele scriu, cititorii se indigneaza, ei asteapta sa treaca furtuna. A fost nevoie de 10 ani si de un scandal cat casa, ca autoritatile sa constate ca nu exista o institutie eficienta de control.

O solutie care ar da roade este cea propusa de ministrul Monica Macovei: controlul averilor trebuie sa tina de Fisc, pentru ca acolo sunt informatiile privind veniturile fiecarui cetatean, cele legate de firme sau de conturi bancare.

Si este de datoria Fiscului sa afle daca o anumita matusa a platit, de pilda, impozite pe chiriile ei exorbitante sau le-a dat „mostenire" nepotilor. In fond, nici pe Capone nu l-au prins cu mana in giuvaeruri, ci cu niste tinichele de impozite.