Wolfgang Amadeus Mozart a fost cel mai mare muzician al vremii sale. In calitate de compozitor era neintrecut in toate formele de muzica – opera, simfonie, concert, muzica de camera, vocala, pian, cor, absolut orice. Daca ar fi lucrat mai mult, ar fi putut deveni si cel mai bun violonist.
Practic, nu exista absolut nici un lucru in muzica pe care el sa nu fie in stare sa-l faca mai bine decat oricine altcineva.
Putea sa scrie o piesa complicata in timp ce avea alta lucare in minte, putea sa gandeasca un cvartet complet de coarde si sa scrie partiturile individuale inainte sa elaboreze partitura completa; putea sa descifreze la prima vedere orice fel de muzica, oricat ar fi fost de lunga, si sa o scrie apoi imediat, nota cu nota.
A trait trei zeci si sase de ani, fara doua luni, de la 27 ianuarie 1756 pana la 5 decembrie 1791, si in acest scurt interval de timp a lasat omenirii o mostenire muzicala ca straluceste la fel de puternic astazi, cum a stralucit in ultimii ani ai
secolului XVIII-lea.
Mozart a fost unul dintre cei mai exploatati copii-minune din istoria muzicii si a platit un pret greu pentru asta. Copii-minune rareori reusesc sa duca vieti normale atunci cand ajung la maturitate.
Se dezvolta in copilarie cultivandu-si un talent specific in detrimentul tuturor celorlalte, isi petrec cea mai mare a timpului in compania adultilor, educatia lor generala este neglijata, ceea ce in majoritatea cazurilor repercuteaza defavorabil. Tragedia lui Mozart a constituit-o dependenta de tatal sau, ceea ce l-a pus in imposibilitate de a face fata cerintelor societatii si vietii.
Nimeni nu tagaduia ca Mozart era realmente cel mai mare muzician al vremii sale. La varsta de trei ani a inceput sa cante la pian. Auzul lui era atat de fin, incat sunetele prea puternice ii provocau un rau fizic. In acelasi timp emitea judecati de valoare in privinta inaltimii.
La varsta de patru ani, le spunea celor mai mari ca viorile lor sunt cu un sfert de ton in afara acordajului corect. La cinci ani canta uluitor de bine la clavecin. La sase ani a inceput sa compuna, iar tatal lui, Leopold l-a dus intr-un turneu, impreuna cu sora sa Maria Anna (Nannerl).
Asadar, incepand de la varsta de sase ani, Mozart a fost mereu pe drumuri in anii sai de formare; era prezent la Curtile europene, academiilor muzicale savante, marelui public. Ca adult, a mai facut alte turnee de concerte, astfel ca, din cei treizeci si sase ai sai, paisprezece i-a petrecut departe de casa. Intr-o anumite privinta, n-au fost irositi.
Mozart a intrat in contact cu toti muzicienii importanti ai acelor vremuri si cu toate felurile de muzica, pe care creierul lui neasemuit le-a asimilat si le-a retinut. „Nu sunt sigur – scria Grimm – ca baiatul asta n-o sa ma faca sa innebunesc daca il ascult prea des; in prezenta lui imi dau seama cat de greu e sa te pazesti impotriva nebuniei cand vezi miracole.
Nu ma mir ca Sfantul Paul si-a pierdut mintile dupa viziunea ciudata." Toata Europa rasuna de laude la adresa acestui copil minunat.
A crescut si a devenit in barbat complicat, cu o personalitate complexa si un talent unic de a-si face dusmani. Era lipsit de tact, impulsiv, spunea exact ceea ce gandea despre alti muzicieni, avea tendinta de a fi arogant si ingamfat si-a facut foarte putini prieteni in comunitatea muzicala. Isi castigase reputatia de frivol si superficial, temperamental si incapatanat.
Retrospectiv putem privi acum la toate acestea cu simpatie. Era Mozart; se dovedise superior tuturor celorlalti muzicieni ai vremii sale; depista fara gres mediocriatea din jurul sau (dar si personalitatile cu adevarat mari: a nutrit un mare respect pentru Haydn) si nu a gresit niciodata in rationamentele lui muzicale.
"Schonberg Harold, "Vietile marilor compozitori"
