„Paginile de fata tin de o epoca revoluta nu numai in viata mea, ci si in viata Romaniei, tara a carei umbra – o umbra dureroasa ! – ma insotea cind le puneam pe hirtie." (Matei Calinescu)
Scriitor si critic de frunte al anilor ’60-’70, emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a facut o stralucita cariera universitara, Matei Calinescu revine in atentia cititorilor din Romania cu Un fel de jurnal.
Publicat in colectia „Ego-grafii" de la Polirom, volumul cuprinde perioada dintre 1973, anul in care Matei Calinescu a ajuns in America si a luat hotarirea de a nu se mai intoarce in Romania aflata sub dictatura national-comunista a lui Nicolae Ceausescu, si 1981, conturind un caleidoscop intre oglinzile caruia eul incearca sa-si recompuna imaginea proprie, dar si pe aceea a prietenilor apropiati.
Profilul unui intelectual roman in exil este schitat de pagini in care observatiile despre eforturile de adaptare, formalitatile de obtinere a cetateniei americane, despre cei dragi ramasi in tara se impletesc cu notatii privind viata universitara americana, relatiile cu oameni de cultura romani (Mircea Eliade, Ion Negoitescu, Nicolae Breban, Vlad Georgescu, Gelu Ionescu) si cu asocieri literare (Paul Valery, Marcel Proust, Balzac).
Romania, sfirsitul anilor ’50
„Aveam de luptat impotriva oficialitatii, impotriva cenzurii, impotriva unor activisti de la Uniunea Scriitorilor sau de la Universitate, care cereau o aplicare stricta a directivelor de partid. Noi (eu, Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Mircea Ivanescu, Petre Stoica) am incercat sa promovam o poezie apolitica si un nou limbaj poetic...
Eram liberi sa scriem, dar si partidul era liber sa selecteze ce sa se publice si ce sa fie interzis, scos din biblioteci sau anulat, ca si cand n-ar fi existat niciodata. Se zicea in Antichitate ca nici Zeus nu poate schimba trecutul; partidul credea ca poate, fara sa-si dea seama ca el insusi nu era decit o paranteza (tragica si grotesca) in istoria tarii noastre."
Anii ’70 si decizia exilului
„Cind am luat decizia exilului, motivul principal a fost sentimentul meu de oroare fata de penetratia masiva si umilitoare a Securitatii in viata cotidiana. Incercari de recrutare a mea au avut loc incepind din 1956, dar s-au intetit dupa 1970. N-am mai suportat presiunea morala exercitata acut din timp in timp, dar care, difuz, exista permanent.
Fusesera si «tezele din iulie 1971», care marcau un nou inghet ideologic, eram pus in fata unei posibile sinucideri morale si intelectuale, si atunci m-am hotarat."
Statele Unite, cariera universitara stralucita
„Am reusit sa trec prin stadiile promovarii universitare – associated professor, full professor etc, am ajuns la un moment dat seful Departamentului de literatura comparata de la Indiana University din Bloomington – o perioada proasta pentru mine, fiindca obligatiile administrative imi sint profund antipatice."
Intoarcerea
„Din momentul in care intoarcerea a devenit posibila (inainte de 1990 asta era inimaginabil), m-am reapropiat treptat de tara mea natala, care-mi fusese, intr-un fel, rapita. Mai intii, reincepind sa scriu in romaneste. Dupa regasirea limbii, dupa iesirea la pensie de la Universitatea Indiana, imi face o placere colorata de nostalgie sa revin in tara, pentru citeva luni, in fiecare an.
De scris, voi scrie in continuare in romaneste."
La Editura Polirom, din opera lui Matei Calinescu, au aparut: Amintiri in dialog (1998, 2005), Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii (2002; Marele Premiu al ASPRO), A citi, a reciti.
Catre o poetica a (re)lecturii (2003; Premiul AER pentru stiinte umane), Portretul lui M (2003), Viata si opiniile lui Zacharias Lichter (2004), Tu: elegii si inventii (2004) si Cinci fete ale modernitatii. Modernism, avangarda, decadenta, kitsch, postmodernism (editia a II-a revazuta si adaugita, 2005).
