"Corb la corb nu-si scoate ochii" spune poporul si nu greseste. Votul de miercuri prin care Comisia juridica a Camerei Deputatilor a respins perchezitia locuintelor lui Adrian Nastase ilustreaza bine aceasta zicala. Majoritatea membrilor comisiei s-au simtit solidari cu Adrian Nastase si au inteles sa stopeze demersul procurorilor anticoruptie.
Au inteles s-o faca insa pe ascuns, protejati de votul secret - altminteri o procedura rar folosita in comisii.
Cum se impaca aceasta atitudine cu angajamentul public al clasei politice de a combate coruptia? - va veti intreba pe buna dreptate si va veti da singuri si raspunsul corect: in fundul sufletului, majoritatea parlamentarilor, indiferent daca sunt de la putere sau din opozitie, sunt deranjati de demersurile DNA.
Cei care doresc sincer diminuarea drastica a coruptiei in Romania sunt in minoritate in parlament. Atata vreme cat lupta anticoruptie s-a desfasurat la nivel declarativ, toata clasa politica a sustinut-o; cand au demarat si actiunile efective de cercetare judiciara, politicienii au dat inapoi. Nu toti, doar majoritatea.
Exista o nefericita coerenta si consecventa in actiunile parlamentarilor. Nu putem separa votul din Comisia juridica de cel prin care Senatul a incercat sa desfiinteze DNA. Primul-ministru a incercat sa salveze onoarea parlamentarilor prezentand votul ca pe un accident. Nu a fost. Atat cei prezenti la Senat, cat si cei absenti au actionat deliberat si premeditat.
Daca ar fi fost de buna-credinta, senatorii ar fi putut amenda ordonanta astfel incat s-o armonizeze cu prevederile constitutionale, asa cum s-a intamplat dupa consultarile de la Cotroceni. Dar ei nu au lucrat pe text, ci l-au respins pur si simplu, sperand sa destabilizeze DNA. A fost si un vot ostil fata de Monica Macovei, blamata ca nu are o relatie corespunzatoare cu parlamentul.
De fapt, in ochii majoritatii parlamentarilor, doamna Macovei este vinovata pentru ca are principii si nu intelege sa le negocieze.
Ca nici oamenii politici ai coalitiei nu sunt interesati de reforma, ci doar de promovarea propriilor interese, s-a vazut de altfel si marti, cu prilejul motiunii de cenzura, cand unii parlamentari ai puterii au votat impotriva propriului guvern, alaturi de opozitie. Sa cada guvernul, dar privilegiile noastre sa nu fie atinse! - aceasta pare sa fie deviza lor.
Morala acestei istorii este ca guvernul nu poate conta nici macar pe propriii parlamentari atunci cand vrea sa desfiinteze privilegii. S-a vazut, de altfel, foarte clar ce potential distructiv au parlamentarii pentru mai multe initiative parlamentare. Vom aminti doar masacrarea Codului Fiscal prin introducerea unui numar considerabil de exceptii de la impozitarea speculatiilor imobiliare.
O masura corecta care ar fi taxat castigurile obtinute din afaceri si ar fi adus bani la bugetul statului a fost anulata in mod deliberat, probabil in numele unor interese de afaceri.
Nu este de mirare ca increderea populatiei in parlament scade pe zi ce trece. Interesant este insa ca parlamentarii nu se sinchisesc de reputatia lor tot mai sifonata in ochii alegatorilor. Aparati de sistemul votului de liste, ei stiu foarte bine ca toata natia este prizoniera lor si a jocurilor politice la care au devenit maestri.
De aceea pot sa-si aprobe singuri privilegii care echivaleaza cu o sfidare la adresa populatiei, plangandu-se totodata de soarta lor.
Noi nu putem insa sa nu vedem ca parlamentul a devenit o reduta a clasei politice corupte, vinovate si fara scrupule; un factor de rezistenta la reforma si la constituirea statului de drept. Gruparile de interese din parlament sunt transpartinice, aproape oculte, si nu au nicio legatura cu aspiratiile alegatorilor.
Mult trambitata reforma a clasei politice, de care se vorbeste tot mai insistent pentru a masca de fapt trista realitate din parlament, risca sa devina un discurs gol de continut (ca si lupta anticoruptie), atata vreme cat nu se va trece la masuri concrete, cum ar fi introducerea votului nominal si instituirea unui registru de vot pentru fiecare parlamentar, pentru ca electoratul sa-i cunoasca
adevarata fata. Din pacate, orice legislatie in acest sens se va izbi tot de rezistenta parlamentarilor, cum s-a izbit si pana acum. Vorba lui Caragiale: din aceasta dilema nu putem iesi!
