UCM, CNMT, CNS si, ultima, dar, de fapt, cea dintai, UDMR. Aceste sigle comprima activitatea civico-politica a maghiarimii din Romania, care pare sa dea in clocot odata cu apropierea sarbatorii din 15 martie, frigand palmele extremistilor minoritari si majoritari.
Este vorba insa de patru organizatii care nu vor evoca impreuna, in acelasi loc si in acelasi ceas, revolutia de la 1848 si nu vor vorbi intr-un glas.
Omagierea trecutului eroic va constitui, de fapt, pretextul pentru a relansa in forta batalia electorala dintre formatiunile maghiare, batalie in care autonomia teritoriala este arma cu doua taisuri.
Autonomistii maghiari, nemultumiti de politica pasilor marunti pentru drepturile minoritatilor, dusa de UDMR, s-au grupat, din 2000 incoace, in trei organizatii.
Prima - Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), condus de Laszlo Tokes, militeaza pentru dobandirea autonomiei teritoriale a Transilvaniei „prin orice mijloace", cum se exprima episcopul, la un moment dat.
A doua – Consiliul National Secuiesc (CNS), condus de fostul senator udemerist Csapo Josef, isi propune sa realizeze autonomia teritoriala a judetelor Harghita, Covasna si Mures (asa-numitul Tinut Secuiesc), prin mijloace democratice, dupa cum scrie in proiectul proclamatiei ce urmeaza a fi citita, miercuri, la Odorheiu Secuiesc.
CNMT si CNS colaboreaza, se sprijina reciproc, Laszlo Tokes fiind declarat, pentru meritele sale in promovarea ideilor autonomiste, „secui de onoare". A treia – Uniunea Civica Maghiara (UCM), condusa de Szasz Jeno, interfereaza cu primele doua, fiind, de fapt, aripa politica a acestora.
UCM este singura care a incercat sa se inscrie la tribunal, chiar inaintea alegerilor din 2004, ca partid politic, dar a fost respinsa. Viitorul i-ar putea rezerva insa o surpriza placuta chiar prin Statutul minoritatilor, ale carui prevederi relaxeaza conditiile de inregistrare a organizatiilor etnice cu scop politic.
Abia atunci, UCM va deveni o puternica amenintare pentru UDMR, aceea care, de 15 ani, reprezinta minoritatea maghiara in Parlament, obtinandu-i drepturile palma cu palma.
Daca va candida la scrutinul din 2008, este posibil ca UCM sa puna capat domniei parlamentare a UDMR, chiar daca ea insasi va suferi un esec, neatingand pragul electoral de cinci la suta.
In lumina acestei rivalitati, manifestarile de la 15 martie sunt expresia confruntarii politico-electorale dintre doua curente: unul - moderat, european, reprezentat de UDMR, celalalt – radical, revizionist, reprezentat de CNS, CNMT si UCM. Fiecare dintre ele vine in fata maghiarilor cu propriul proiect de autonomie.
UDMR incearca sa puna in practica, in acord cu majoritatea nationala, proiectul autonomiei culturale pentru minoritati, prin care acestea sa poata decide in chestiuni direct legate de identitatea lor nationala, precum invatamantul si cultura.
Corul nationalistilor din Parlament – format din pedisti, peremisti si pesedisti – intarzie insa materializarea lui, vazandu-l ca pe un prim pas spre autonomia teritoriala.
La „marea adunare" de la Odorhei, CNS prezinta, in dezacord cu majoritatea nationala, proiectul de autonomie teritoriala al unei minoritati – „autoguvernarea secuimii". El nu inseamna ruperea de Romania a Tinutului Secuiesc, ci autoadministrarea acestuia prin organe alese de comunitatile din zona, sub jurisdictia statului roman.
Proiectul a fost de doua ori trimis Parlamentului si o data presedintelui Traian Basescu, care l-au gasit inacceptabil.
Intre aceste doua forme de autonomie este pusa sa aleaga, de catre liderii sai, minoritatea maghiara.
Ar putea sa-l prefere pe cel dintai, sa-si imparta optiunile sau, acum cand drumul este liber si spre Budapesta, si spre Europa unita a natiunilor, sa nu o intereseze, in mod deosebit, nici unul, ceea ce le-ar rapi mai ales extremistilor ratiunea de a exista.
De altfel, autonomistii radicali au mai incercat sa-i mobilizeze pe maghiari la alegerile pentru conducerile filialelor UCM si greu au reusit sa-i urneasca pe cativa dintre ei.
Nu este exclus, de aceea, ca proclamatia secuiasca sa aiba, mai curand, ecou dincoace de Carpati, unde mici vadimi latenti se dezmortesc pe rand la racnetul vadimului sef. Si in Parlamentul Romaniei, unde autonomia udemerista ar putea fi socotita, pana la urma, acceptabila prin comparatie cu cea secuiasca.
