Ce probleme au politicienii nostri! Dupa ce au epuizat disputele pe marginea evacuarii, la propriu, a lui Adrian Nastase de la sefia Camerei Deputatilor, odata acest vis implinit s-au aruncat navalnic intr-o alta dezbatere, mai tumultuoasa si mai simandicoasa.
Fireste, pentru „binele" nostru, al tuturor, ca doar de aceea i-am ales sa ne reprezinte si sa ne conduca. Responsabili cu asigurarea divertismentului, alesii neamului isi ascut sabiile pentru a castiga lupta de la CNSAS. Se da o batalie pe viata si pe moarte pentru functia de presedinte. Ticu e favoritul Guvernului, deci al lui Tariceanu, Turianu - al pedistilor, deci al lui Basescu.
Pedistii au aranjat sa iasa la vot Turianu, iar Ticu sa iasa si el, dar... din schema. Tariceanu ameninta ca da o ordonanta prin care, oricum, Turianu nu va avea decat un mandat de cateva zile. Intre 5 si 6 zile lucratoare. Salariatii CNSAS sunt in strada, deci nicio pierdere, decat de timp si de prestigiu.
Ii este clar unei lumi intregi ca aceleasi lucruri care i s-au reprosat lui Ion Iliescu se repeta acum, sub o forma mult mai perversa.
Presedintele apara pielea celor care ar avea de suferit de pe urma deconspirarii arhivelor Securitatii si condamnarii nu doar a crimelor comunismului, ci si a regimului, in ansamblu. De aceea infiinteaza comisii, comitete si… rasturnari de situatie la vot.
Visez cu ochii deschisi, dar nu ma pot abtine sa nu va impartasesc. Visez la momentul cand politicienii isi vor incrucisa stilourile Mont Blanc sau Cartier pentru a semna acte normative care sa faca bine oamenilor, sa-i ajute cumva.
Se declara, pe diferite tonalitati, ca nu sunt bani pentru investitii. Ca nu avem resurse bugetare pentru a mari salariile profesorilor, medicilor, pensiile, alocatiile, ajutoarele de somaj.
Ca nu sunt bani pentru a construi case tinerilor, care isi dau toata leafa pe chirie sau ajung sa stea, chiar si dupa 30 de ani, cu parintii, cate cinci-sase persoane in doua camere si uite-asa le piere si cheful de a se gandi la copii.
Exista un domeniu insa pentru care reprezentantii acestei puteri nu au nicio scuza fiindca nu gasesc solutii: aglomeratia strazilor.
Au facut atatea promisiuni in campanie, au mintit ca vor avea finantari externe, au jignit o tara intreaga, cu sange rece, si, dupa cum simtim cu totii, dupa un an nu se observa nicio imbunatatire. Santierele deschise sunt ca si abandonate, se mai lucreaza pe ici, pe colo, dar nu in punctele esentiale, se carpesc sosele si se ingramadesc pavele pentru a scoate ochii votantilor.
Doi ani si ceva, pana la urmatoarele alegeri locale si parlamentare, pare un termen mult prea indepartat pentru ca politicienii nostri cu girofar si program lejer sa simta sabia nemultumirilor deasupra capetelor luminate.
Intre timp, marile orase se sufoca, devin nelocuibile, suntem intr-o era a inghesuielii si a fricii de a mai iesi din casa, pentru a nu nimeri in vreun carambol. Se promit extensii de artere, se negociaza dublarea numarului de benzi, se iau in calcul pasaje si poduri pentru a fluidiza circulatia.
De facut, nu se face decat liniste, in jurul celor care trec vijelios pe langa poporul murdar de praf si imbolnavit de poluare. Poate prosti, dar sigur multi. Daca o tinem tot asa, suntem pe drumul cel bun pentru a ajunge la restrictionarea circulatiei. Aveti masina cu sot sau fara sot, domnule Videanu? Dar dumneavoastra, domnule Basescu?
