Un tur nocturn al televiziunilor romanesti, subiectul zilei, inundatii, diguri sparte, autoritati in vizite de lucru, oameni disperati, imaginile si discursurile consacrate; cu o exceptie, Antena 1. Postul lui Dan Voiculescu nu relata de la inundatiile dramatice pe care le puteam urmari la toate celelalte buletine de stiri, ci dintr-o zona de razboi.
Cuvantul de ordine, teroare, dar nu de noaptea care le-ar putea aduce oamenilor saracia, chiar moartea.
Teroarea era semanata printre sateni de autoritati, ale caror insemne reveneau manipulator in succesiunea de imagini transmise de Antena 1, masinile armatei comasate la intrarea in localitati, jandarmii cerand oamenilor in megafoane sa-si paraseasca urgent locuintele, sirenele si luminile masinilor de politie, figurile premierului Tariceanu si ministrului administratiei si internelor Vasile Blaga, deasupra carora, in stanga ecranului, scria „nu le pasa".
Filmarile cu evacuari transmise de Antena 1 nu dezvaluiau privitorilor o practica dureroasa, dar obisnuita in lumea civilizata. Ele sugereau un abuz de forta infaptuit de autoritatile nemiloase: un satean tarat spre un camion al armatei de doi jandarmi, un altul plangand in hohote impins spre un vehicul similar, toate facand trimitere la deportarile comuniste sau naziste.
Pastrand proportiile, parca asistam la un film despre drumul evreilor spre un lagar de exterminare si nu la o actiune de salvare a vietilor unor oameni.
Foarte putine referiri la cauza, adica la viitura, ba, mai mult, cei de la Bucuresti erau vinovati si ca satenii au ramas fara bunuri si sunt obligati sa stea in cort si sa se hraneasca din ajutoare. „Ei se lafaie in palate", spunea o femeie, „victima" unei evacuari.
Ba chiar, potentiala disparitie dintre cei vii a taranilor din Bistret aparea in context ca o razbunare impotriva conducatorilor. „Am pregatita cianura, daca vine apa, o iau", „Sa vina apa, ce daca mor", suna vocile celor care se opuneau cu indarjire evacuarii.
In fata atitudinii mioritice a satenilor din Bistret si a relatarilor tendentioase, autoritatile se afla intr-o situatie fara nicio sansa de castig. Ele sunt vinovate de inundatii („au fost luate prin surprindere"), de „teroarea" evacuarilor fortate si tot ele vor fi si de victimele umane si materiale produse de revarsarea apelor.
Retorica postului actioneaza un resort subconstient, plantat in mintile oamenilor de comunistii care, in locul lui Dumnezeu, au asezat conducerea partidului si a tarii. Aceasta, prin puterile cu care a fost investita, este responsabila de viata si de moartea oamenilor.
De aceea poate ca n-am vazut niciun taran cu pumnul ridicat spre cer intrebandu-se „de ce", ci numai degete acuzatoare indreptate spre Bucuresti.
Poate ca dupa experientele inundatiilor de anul trecut, cand reactia de bocitoare a presei romanesti si, in acelasi timp, ostila - uneori gratuit, cum a fost in celebra „criza a pompelor" - la adresa autoritatilor a incurajat pasivitatea oamenilor, era de asteptat mai mult profesionalism in relatarea unor situatii dramatice.
Intentia lui Dan Voiculescu este insa una politica, aceea de a mentine in atentia partenerilor de guvernare, dar si a opozitiei, forta electorala a postului sau de televiziune.
