Gluma buna e ca PSD a cerut ancheta in cazul fluturasilor publicitari ai premierului Calin Popescu-Tariceanu. Gluma proasta e ca intreaga operatiune de seductie pro-Tariceanu aduce amar de tare cu manevrele de acelasi gen ale fostului partid de guvernamant.
Ideea de a exploata in interes personal - indiferent de motivatia politica de la originea actiunii - si metoda aleasa pentru distribuirea cartilor postale cu chipul si multumirile premierului, respectiv prin angrenarea administratiei locale, este de inspiratie adriannastasiana.
Nu se stie cui apartine paternitatea initiativei, dar este greu de crezut ca seful executivului nu a fost informat despre finalitatea ei. Trebuie ca premierul a vazut un exemplar din fluturasii cu pricina si, implicit, a consimtit la expedierea lor catre cutiile noastre postale, pline ochi de alte pliante inselatoare.
Ramane un mister si de ce ministrii nu au fost anuntati ca, in numele lor, Tariceanu va gratula populatia pentru eforturile depuse in vederea integrarii in UE. Poate dintr-un sentiment de culpa?
Eficienta operatiunii de captare a atentiei si bunavointei a 4 milioane de alegatori este pusa sub semnul intrebarii de insasi premisa ei.
Dintr-o fotografie, premierul multumeste romanilor pentru eforturile depuse, desi, cu exceptia functionarilor care au muncit la integrare, este greu de crezut ca vreun cetatean al republicii are sentimentul ca a miscat un pai pentru Uniunea Europeana, in fond, o abstractiune.
Cei mai multi s-au straduit sa supravietuiasca sau sa vietuiasca mai confortabil fara a avea constiinta ca s-au ostenit pentru altceva decat pentru ei insisi.
Intrarea in clubul european nu este privita de romani ca o recompensa si nici nu exista, la nivel individual sau colectiv, vreun simt al responsabilitatii legat de aceasta perspectiva. Sa multumesti pentru nimic, gestul tradeaza mai degraba slabiciune decat forta, si aici Calin Popescu-Tariceanu se desparte definitiv de Adrian Nastase.
Daca pentru fostul premier un asemenea demers ar fi fost semnul puterii indiferente la reactiile destinatarilor, al suficientei intruzive, pentru actualul, poarta amprenta unui complex de inferioritate. Multumesti pentru nimic atunci cand depinzi fundamental de cel caruia ii adresezi multumirile, cand te apleci in fata lui, iar el are puterea sa te dispretuiasca, chiar sa te nimiceasca.
Premierul are un complex de inferioritate in fata alegatorului sedus de naturaletea rivalului sau Traian Basescu. Pentru ca nu reuseste sa ajunga la el prin ecranul televizorului sau prin forta mesajului sau politic, sa-l atinga emotional sau rational, ii invadeaza casuta postala sub un pretext oarecare.
In speranta ca, la urmatorul sondaj de opinie, alegatorul flatat de multumiri va asocia figura lui Tariceanu cu imaginea Uniunii Europene ca proiectie a bunastarii si isi va exprima increderea in seful executivului. Ca undeva, in subconstientul aceluiasi elector al carui orgoliu a fost gadilat pe propriii bani de cartea postala, se va face o legatura simbolica, decisiva la vot.
Costisitoare, inutila politic, nedreapta pentru colegii de cabinet ai premierului, cu efect de bumerang, operatiunea fluturasilor este revoltatoare deoarece a inghitit trei miliarde de lei din bugetul nostru pentru a rezolva o problema de relationare a lui Calin Popescu-Tariceanu cu electoratul si cu presedintele Basescu.
Dupa melodrama demisiei, acesta este al doilea episod care-l claseaza pe Tariceanu ca non-politician. Daca n-ar fi aureolat de puterea financiara personala si a prietenilor sai, de liberalismul de la care se pretinde, ar fi mai mult de compatimit.
