Pe ulitele Bucurestilor, aviara a lovit ca pe ulitele din Ceamurlia. Cu doua sectoare in carantina, preluand din zbor o idee disperata a ministrului Flutur, primarul general Adriean Videanu a avut o revelatie: „Suntem o capitala europeana, in care nu putem creste porci, pasari sau mai stiu eu ce animale de curte!”.

De cand si-a inceput mandatul, primul gospodar n-a facut decat sa admire proiecte de zgarie-nori. Pe cerul albastru al planselor nu trecea nici o zburatoare cu H5N1 in cioc. Obligat sa coboare cu picioarele pe pamant, pe strazile desfundate ale capitalei europene pe care o pastoreste, Videanu se ia cu mainile de cap si descopera lucruri noi.

Urmarita cu vanatori de munte sau vanata de agenti secreti, fiecare pasare cu virusul incuibat dezvaluie in Romania putreziciunea unui sistem care nu mai raspunde la comenzi, incapabil sa faca fata unei situatii de criza, oricare ar fi ea.

Ministrul Flutur, aplicand protocoalele internationale, apasa pe manetele unei instalatii intepenite, buna de trimis la casat si care, pe deasupra, nici nu-i apartine. Agentia Nationala Sanitar-Veterinara isi trimite mascatii albi in teritoriu.

Putini si pregatiti pe apucate, „specialistii” executa peste tot aceeasi pantomima, luandu-se la tranta cu o agricultura feudala, de subzistenta, cu saracia patetica, al carei refuz disperat se traduce prin zicerea „N-a murit nimeni din asta”. Inca nu, ce-i drept, dar pericolul e urias, mai ales in marile aglomeratii urbane.

Strazile necanalizate din Bucuresti alcatuiesc, cu aviara in oras, o harta a groazei, in ordinea descrescatoare a celor sase sectoare: Domnesti, Giulesti-Sarbi, Giulesti-Nord, Ferentari, Salaj, Antiaeriana, Alexandriei, Berceni-Sud, Giurgiului, Progresul, Nicolae Grigorescu-Sud, Catelu, 23 August, Petricani, Fundeni, Plumbuita, Colentina-Nord, Andronache si, ca bomboanele pe coliva, cateva zone

din elegantul sector 1: Straulesti, Vatra Noua, Otopeni-Nord, Odai, Chitila-Triaj. Din 3.500 de strazi, cate are capitala d-lui Videanu, 1.500 nu au apa sau canal ori nici una, nici alta. Ar trebui urgent executati 400 de kilometri de canalizare - 350 revin in sarcina Primariei Generale, asa cum reiese din iscusitul contract cu Apa Nova.

Mahalalele Bucurestilor, cu saracia, mizeria si mentalitatile lor amarastene, nu vor intra inca multa vreme in secolul 21, pitite cum stau in spatele hiltoanelor si marriotturilor din centru, indaratul palcurilor de vile-mausoleu, strivite de buildingurile care inteapa cerul.

Acolo, in mahalale, fara apa curenta, cu gunoaiele mustind pana la streasina, cu haitele de caini vagabonzi, cu sobolani, cu gandaci, cu muste, cu tantari, acolo o gaina e mai pretioasa decat toate indicatiile de igiena trambitate astazi, cand nu mai e incotro.

Orataniile oplosite in glodul de langa casa asigura supravietuirea unei familii de pensionari sau de someri - cum sa priveasca impasibili cand autoritatile le iau la toate piuitul?

Promisiunile de rascumparare sunt vorbe goale pentru niste oameni carora alesii n-au venit sa le aduca nici un gram de otrava pentru sobolani sau sa le traga apa in curte.

Nu stim cat sunt de patrunsi bucurestenii izolati in carantina de pericolul H5N1. Agitatia autoritatilor le trezeste mai degraba suspiciuni, le alimenteaza fantezia: de ce nu e aviara nicaieri in Europa si-a picat din cer tocmai in sectorul 2? Nu cumva guvernantii sunt intelesi cu americanii sa ne pricopseasca cu pulpe congelate de peste Ocean?

Vor dusmanii tarii sa ne ia copanul de la gura? E la mijloc vreo conspiratie a politicienilor, dornici sa-si ascunda matrapazlacurile in dosul spectacolelor cu mascati? Teama mi-e ca, daca pericolul va trece, mare lucru oamenii nu vor invata din aceasta tarasenie. Aviara va fi sublimata, cel mult, in legende si bancuri, in versuri de manea.

Cine e, totusi, de vina? Cine ar trebui sa demisioneze, cine ar trebui trimis in puscarie? Vina e aproape abstracta, asezata in straturi, de multa vreme, ca jegul.

Cand s-ar fi putut obtine niste fonduri, fostul primar al Capitalei, Traian Basescu, a preferat, certandu-se la cutite cu consilierii de atunci, sa le arunce in pasarela Basarab (o fi fost si aceea necesara, dar nu de urgenta apei si a canalizarii).

E de vina ministrul Flutur? El a avut, de la inceputul mandatului, o cruce grea: inundatii, alunecari de teren, grindina si vijelii, molime de tot felul. La toate s-a bagat in fata - avea sau nu mecanismele, avea sau ba competentele - si le-a incasat pe toate.

La aviara, in primul val, a aplicat cuminte regulamentele. Dar la noi a aplica niste masuri europene inseamna sa te iei la tranta cu insasi Romania reala, care basculeaza orice criza, cat de mica, pana in pragul colapsului.

Oameni destui nu sunt, mijloacele sunt putine si te lasa balta cand ti-e lumea mai draga. O carantina in Bucuresti n-are nimic a face cu o carantina la Paris.

Capitala Romaniei e un spatiu semirural, cu o igiena minima sau inexistenta, in care solutia rationala nu e de a interzice oamenilor sa-si creasca gaina sau porcul din care traiesc, ci mai intai sa le aduci in curte apa cu care sa se spele pe maini, asa cum sunt, astazi, indrumati.

Asistam aproape neputinciosi, intr-o atmosfera de ev mediu, la batalia dintre H5N1 si H2O.